greseli.

Te gandesti ca oricat de mult ai vrea sa-i mai simti zambetul pe retina, acest lucru ar fi doar un moft ce inima ta ti-l cere. Ti-e greu sa nu o mai chemi la diminutiv si nu neaparat pentru ca vrea ea, ci pentru ca surasul ei nu va mai sugera nici un semn la atacul meu inofensiv de a-i tresari gandul. Cred ca ti-e dor sa bei o cafea cu ea prin parcul in care iti zicea ca ar trebui sa mai dai barba aia jos, imi sopteste un gand ce sta ascuns in josul mintii mele, in schimb ce eu neg cu desavarsire. Acesta-i sufletul meu, facandu-i cu un zambet am vrut sa-i explic, insa ea sa rabufnit intorcandu-mi visele pe dos mai mereu si schimband macazul atunci cand alergam cot la cot pe aceeasi cale ferata a mainilor noastre.

  Ma face sa imi doresc a scrie, sa-mi rup cuvinte din minte si de a ma pronunta vehement asupra greselilor pe care fara sa vreau i le-am partajat.