Journal du' Liuborad

E 5 jumătate dimineața, iar eu ma trezesc a 3a zi consecutiva după ce te visez rău în toate aceste nopți. Un gând îmi trece sigur prin minte, dacă ești bine, sau sufletul îți plânge în tăcere și îmi trimite mie semnale ca vrea sa se descarce. Vrea sa vorbească și poate vrea sa mai simtă ceva, fiindcă sa saturat sa se minta pe el însuși.   Te-am visat trista, pierduta. Ne întâlnisem fără sa vrem pe strada, unde ne-am privit și instantaneu gândurile au fugit unul spre altul sa se îmbrățișeze. Am simțit ca nu ai fost nici un minut plecata, ca altul nu a pus mana spurcata pe trupul tău, am simțit ceea ce ne spuneam mereu, ca noi doi suntem și vom fi suflete pereche. Se simțea cum carnea ne vibrează de emoția ochilor noștri și buzele umezite, în tăcere, asteptau sa se unească între ele. M-am uitat cu aroganta spre tine, ca un bărbat imatur ce nu știe sa-și controleze sentimentele și ti-am răspuns la bună, eu nefiind în stare sa-l arunc primul. Am vizualizat momentul din exteriorul trupurilo

  Tocmai ce am deschis o ușă. Ai putea sa poftești în camera dacă vrei, în camera sufletului meu. Aveai nasul si ochii rosii, ca și cum abia te oprisesi din plâns și recunosc ca sunt puțin îngrijorat! Poate nu ar trebui sa fiu, dar asa sunt eu. Am jurat cândva ca voi fi și la bine și la greu! Deși tu ai plecat, rădăcinile din mintea mea au rămas ferme și un cuvânt spus, mai ales plin de iubire, va rămâne tipărit pe peritii sufletului indiferent de câ tă suferință va trage prin el. Te-am simțit trista, te-am simțit obosita. Mai trec din când în când prin zona, doar, doar, sa-mi las sufletul sa-ți mai respire adierea gandurilor și energie sa-ti transmit ca să treci cu bine peste orice. Mai trec sa-mi las gândul să-l mângâie pe-al tau și sa-i mai alin dorul ce mi-l poartă încă. Asa îmi place sa ma mai mint cateodata. Îmi place sa cred ca-ti mai fur gând la în miez de noapte și inca îmi șoptești in gol probleme de zi cu zi, cu speranța că te voi auzi si-ti voi spune ca de fiecare data cât

 Încă o seara în care trebuie sa îmi descarc gândurile pentru a putea adormi. Am avut o săptămână grea, cu un job nou. Gânduri epuizante și puțin stres pe lângă toate astea. Aveam poate nevoie se puțin suport moral, insa mă uit în jur și îmi dau seama ca doar eu sunt cel care trebuie sa se susțină și motiveze. Greu, foarte greu. Stăteam insa în pat și printre toate gândurile astea ce sunt slobode prin mintea mea o singura idee ieșea în evidenta.  Ai mai vrea sa petreci o noapte împreună cu mine? Și nu, nu ma refer la sex. Dacă ai mai vrea sa stam amândoi de vorba, sa ne deschidem sufletul și sa ne povestim prezentul. Sa stam și sa ne imbratisam, lung si după, sa-ti mângâi cu ochii buzele. Sa-ti trec ușor mana prin parul tău și sa ne privim. Sa lăsăm zâmbetul sa vorbească pentru noi, iar mâinile dacă se vor impreuna sa nu ne împotrivim.  Ai mai vrea sa petreci o noapte cu mine? Sa ne spunem ofurile, sa ne plângem de viata si sa trăim momentul. Ai mai vrea sa petreci o noapte cu mine? Sa

Urăsc să dorm singur. Urăsc să mă duc în fiecare seară și să mă arunc intr-un pat gol fără să am ce săruta de noapte bună sau să strâng în brațe. Urăsc că nu simt miros de păr proaspăt spălat sau de piele ce a stat în soare toată ziua. Urăsc să nu am cui povesti prostiile din capul meu, sau o zi grea la munca. Urăsc să nu am cui spune ofurile mele sau gandurile ce imi poposesc in miez de noapte. Urăsc să mă gandesc că va fi bine și sa mă mint singur ca de fiecare data că sunt puternic, că pot și că poate voi gasi din nou pe cineva care-mi va umple sufletul. Urăsc să mă gândesc mereu că ma lăsat pentru unul mai bun , iar eu am fost doar o rampa de lansare a încrederii ce și-o poartă pe umeri acum. Urăsc să mă gândesc că nu mai sunt bun de nimic și că am greșit de am fost prea iubitor. Mă urăsc că am fost prea protectiv, prea îngrijorat de binele ei și mai puțin de al meu. Urăsc că trebuie să alerg, să urc munți, să fug de gânduri și să scriu asta, în loc sa ma bucur de toate astea făcâ

 Mai ții undeva prin subconștientul tău amintirile cu noi? Le mai răsfoiești cateodata, sau m-ai dat uitării complet? Cum te simti acum, la aproape un an de cât ai decis ca viata ta va fi mai bună fără mine? Probabil... nu probabil, ci sigur cred ca ai avut și tu momente mai grele. Nu știu dacă ai simtit ca mi-am trimis sufletul, in acele clipe, sa-ti fie aproape, sa te vegheze și a stat pana acum de curând. A început ușor, ușor, sa mai revină și la mine. A început sa ma caute, mai ales atunci când am fost plecat în zone foarte indepartate. Însă eu nu știu cum sa ma mai comport cu el și încă îl mai trimit către tine sa te privească. Cine știe cât timp va mai avea, cine știe cât timp va mai putea sa-ti asculte suflarea, sau bătăile inimii atunci cand dormi. Știe doar ca te-a simțit când în patul altuia te-ai pierdut, știe ca buzele altuia ai sărutat și zâmbetul l-ai vândut pentru a vedea chipul altuia fericit.  Dar amintirile cu noi? Marea, răsăritul, munții pe care i-am cutreierat împr