De ce ea?
De ce mereu exista o "EA" care sa îţi înghită sufletul? De ce un băiat linistit nu se poate apropia de o fata calmă, cuminte, cu capul pe umeri? De ceee?
Si cum spuneam, iubirea e o nebunie! Nu de puţine ori se întîmpla, cel puţin mie, sa mi se ducă gîndul departe alături de cineva nepotrivit. Sau poate este persoana potrivita, poate ea e cea care îmi va da linişte si fericire, poate e ea cea care mă va iubi necondiţionat, cea care îmi va zambi dimineaţa, cea cu care îmi voi bea cafeaua dimineaţa, cea care are grija de mine cînd sunt răcit, cea cu care sa pot împărtăşi secrete, cea cu care mă voi sfătui, cea care îmi va spune noapte buna, cea care îmi va da încredere, cea care va ştii cum sunt cu adevărat, cea care nu mă va considera doar un tampit, cea care îmi va spune "te iubesc" uitînd-se în ochii mei, cea de la care voi simţi ca cele doua cuvinte nu sunt doar vorbe în vînt.
Si totuşi, ea, cea care încerc a o tine aproape, mă sfîşie cu zambetul pe buze zi de zi. Îmi smulge care o pană a sufletului cu fiecare minut descris de nepăsare si îmi alunga fericirea cu fiecare clipa în care mă pune în uitare. Mă lasă sa zabovesc în camera sufletului meu, sa mă zbat ca un tampit încercînd sa o fac sa mă simtă, sa o fac sa mă gandeasca, sa mă privească cu ochii pe care îl priveşte pe el. Un el, care în mintea mea nu e decît un handicapat cu minte de bovină. Un handicapat social cu soţie proastă, egoista si un copil, care deşi spre disperarea lui, Dumnezeu ia dat ce-a mai mare povară: o familie ratata, cu un tata avar după bani, si o mama curva. Aici am fost introdus si eu. Un cerc vicios din care oricît as vrea sa ies nu pot. Mă simt strîns puternic de o mană ce, deşi nu crede în forţa pe care o am, de a o trage din aceasta pentagrama, nu vrea sa îmi dea drumul. De ce mă tine? De ce nu crede? De ce nu mă lasă sa ies? Sunt atîtea "De ce?"-uri încît nici eu nu ştiu cum sa mai fac, ce sa mai fac. Mă strădui sa fiu un iubit perfect, sa nu îi reproşez nimic, sa nu o fac sa sufere, sa nu îi simt suflul plin de durere. Mă strădui sa îi aduc zambetul, sa o fac sa simtă altfel, sa se bucure de viaţa, sa se desprindă de acea stea a rataţii.
De ce nu vrei A. sa ieşi, de ce nu vrei sa scapi de el. Ce te tine strîns de acel sclav al diavolului? De ce suferi după el cînd tu ai norul ce te poate duce departe lînga tine? De ce nu fugi cu tranvaiul care pe TINE te aştepta în staţie. De ce nu pleci. Lasă-l, ai altul mai bun, care te vrea, te doreşte, te IUBEŞTE! Lasă-l pe cel care te-a făcut nefericita. Du-te departe. Tu nu vezi cat sufar. Tu nu vezi ca limitele calmul meu dispar. Tu nu îţi dai seama ca eu, oricît de apăsător as fi, mă scufund în gînduri si nu ştiu cat am sa mai pot resprira sub presiunea asta, tu nu vezi cum mă încăpăţînez sa nu fiu eu, tu nu vezi cat mă strădui sa fiu ce îţi doreşti. Tu nu vezi.. De ce nu vezi? Ai zis ca ai nevoie de timp! Timp am si eu, mai ales pentru tine. Dar la urma urmei timpul este limitat, iar poate tranvaiul meu spre ceva mai bun încă mă aşteaptă. Poate ca, exista cineva care sa mă înţeleagă, cineva pentru care sa merite tot calmul meu. Cineva pentru care sa respir, sa zambesc si sa mă gandesc. Nu mă transforma intr-un egoist! Nu vrea sa fiu egois! Nu vreau sa fiu doar eu intr-o relatie. Ce relatie mai e cînd gandesti singur.
Poate. Sunt doar un nebun după iubire, si cer prea mult de la tine, A. , fata nebuna de care m-am indragostit. Fata care vrea libertate, ce-a care nu tine cont de un manual de utilizare a tineretii, ce-a care nu tine cont de niste standarde, ce-a care isi duce limitele vietii la maxim, cea care pentru ea viaţa nu mai inseamna nimic, decît un strat inecacios de cenusa.
Ti-e dor de el. Ok! Dar...
De ce îmi zici "Te iubesc"? Cand tu te gandesti la el? De ce? Sau, după acea petrecere vorbea alcoolul din tine.. Si totuşi. Mă iubesti tu, sau alcoolul? Si te intrebi de ce, îmi inec amarul în paharul cu vin.
Si cum spuneam, iubirea e o nebunie! Nu de puţine ori se întîmpla, cel puţin mie, sa mi se ducă gîndul departe alături de cineva nepotrivit. Sau poate este persoana potrivita, poate ea e cea care îmi va da linişte si fericire, poate e ea cea care mă va iubi necondiţionat, cea care îmi va zambi dimineaţa, cea cu care îmi voi bea cafeaua dimineaţa, cea care are grija de mine cînd sunt răcit, cea cu care sa pot împărtăşi secrete, cea cu care mă voi sfătui, cea care îmi va spune noapte buna, cea care îmi va da încredere, cea care va ştii cum sunt cu adevărat, cea care nu mă va considera doar un tampit, cea care îmi va spune "te iubesc" uitînd-se în ochii mei, cea de la care voi simţi ca cele doua cuvinte nu sunt doar vorbe în vînt.
Si totuşi, ea, cea care încerc a o tine aproape, mă sfîşie cu zambetul pe buze zi de zi. Îmi smulge care o pană a sufletului cu fiecare minut descris de nepăsare si îmi alunga fericirea cu fiecare clipa în care mă pune în uitare. Mă lasă sa zabovesc în camera sufletului meu, sa mă zbat ca un tampit încercînd sa o fac sa mă simtă, sa o fac sa mă gandeasca, sa mă privească cu ochii pe care îl priveşte pe el. Un el, care în mintea mea nu e decît un handicapat cu minte de bovină. Un handicapat social cu soţie proastă, egoista si un copil, care deşi spre disperarea lui, Dumnezeu ia dat ce-a mai mare povară: o familie ratata, cu un tata avar după bani, si o mama curva. Aici am fost introdus si eu. Un cerc vicios din care oricît as vrea sa ies nu pot. Mă simt strîns puternic de o mană ce, deşi nu crede în forţa pe care o am, de a o trage din aceasta pentagrama, nu vrea sa îmi dea drumul. De ce mă tine? De ce nu crede? De ce nu mă lasă sa ies? Sunt atîtea "De ce?"-uri încît nici eu nu ştiu cum sa mai fac, ce sa mai fac. Mă strădui sa fiu un iubit perfect, sa nu îi reproşez nimic, sa nu o fac sa sufere, sa nu îi simt suflul plin de durere. Mă strădui sa îi aduc zambetul, sa o fac sa simtă altfel, sa se bucure de viaţa, sa se desprindă de acea stea a rataţii.
De ce nu vrei A. sa ieşi, de ce nu vrei sa scapi de el. Ce te tine strîns de acel sclav al diavolului? De ce suferi după el cînd tu ai norul ce te poate duce departe lînga tine? De ce nu fugi cu tranvaiul care pe TINE te aştepta în staţie. De ce nu pleci. Lasă-l, ai altul mai bun, care te vrea, te doreşte, te IUBEŞTE! Lasă-l pe cel care te-a făcut nefericita. Du-te departe. Tu nu vezi cat sufar. Tu nu vezi ca limitele calmul meu dispar. Tu nu îţi dai seama ca eu, oricît de apăsător as fi, mă scufund în gînduri si nu ştiu cat am sa mai pot resprira sub presiunea asta, tu nu vezi cum mă încăpăţînez sa nu fiu eu, tu nu vezi cat mă strădui sa fiu ce îţi doreşti. Tu nu vezi.. De ce nu vezi? Ai zis ca ai nevoie de timp! Timp am si eu, mai ales pentru tine. Dar la urma urmei timpul este limitat, iar poate tranvaiul meu spre ceva mai bun încă mă aşteaptă. Poate ca, exista cineva care sa mă înţeleagă, cineva pentru care sa merite tot calmul meu. Cineva pentru care sa respir, sa zambesc si sa mă gandesc. Nu mă transforma intr-un egoist! Nu vrea sa fiu egois! Nu vreau sa fiu doar eu intr-o relatie. Ce relatie mai e cînd gandesti singur.
Poate. Sunt doar un nebun după iubire, si cer prea mult de la tine, A. , fata nebuna de care m-am indragostit. Fata care vrea libertate, ce-a care nu tine cont de un manual de utilizare a tineretii, ce-a care nu tine cont de niste standarde, ce-a care isi duce limitele vietii la maxim, cea care pentru ea viaţa nu mai inseamna nimic, decît un strat inecacios de cenusa.
Ti-e dor de el. Ok! Dar...
De ce îmi zici "Te iubesc"? Cand tu te gandesti la el? De ce? Sau, după acea petrecere vorbea alcoolul din tine.. Si totuşi. Mă iubesti tu, sau alcoolul? Si te intrebi de ce, îmi inec amarul în paharul cu vin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu