Plimbare de seara

Plimbare de seara pe Insula de Agrement! :) 



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Incoro.

Am băut un pahar de whiskey. Două. Am tot reflectat și mi-am pus nenumărate întrebări, dar am rămas tot fără răspuns. Încotro mă îndrept? În ce direcție vreau să-mi duc viața? Unde vreau să ajung, ce vreau să simt și ce fac cu timpul meu? De ce sunt fricos? Îmi tot repet asta în ultimele săptămâni. De ce nu fac pasul spre ea? De ce nu am curajul să îi spun ce simt, cum mă simt și ce mi-aș dori? Ce aș mai avea de pierdut? Nu e ca și cum am o altă viață de rezervă, aceasta fiind cea de probă, în care să-mi observ greșelile ca mai apoi să nu le mai repet. Și totuși, sunt un fricos. Îmi doresc să o iau de mână, să o strâng de talie și să o îmbrățișez atât de puternic, încât sufletele noastre să se unească. Dar atunci, un gând sec îmi acaparează mintea, iar o întrebare se repetă la nesfârșit: "Crezi că ești destul de bun pentru ea?" În acel moment, moralul meu, deja sfâșiat și plin de cicatricile trecutului, îmi șoptește ușor să mă retrag. Oare aș putea eu să îi aduc fericirea pe ...
Citiți mai multe

Robot.

 În drumul acesta al meu de regenerare și conservare a sufletului și inimii mele, uit lucrurile de bază. Mă transform ușor într-un robot, un robot fricos care nu mai știe să relaționeze cu femeile, mai ales. Îmbrățișări stângace, ce dau impresia că sentimentul pe care-l poart nu este reciproc, un sărut rece sau o ținere de mână temătoare. E un cutremur prin vene, pe care nu-l pot controla îndeajuns de bine, încât să-mi scot tandrețea din mușchi. Sunt rigid, fiindcă mi-e teamă să mă comport ca vechiul eu. Nu mai știu să exteriorizez tot ce capul meu gândește, tot ce sufletul meu simte. Cuvintele îmi curg printre buze, însă vocea îmi e mută. Nu! Eu nu sunt așa. Nu te grăbi să mă judeci după o îmbrățișare, nu mă judeca după un sărut timid sau, pur și simplu, după o privire mai ciudată. Deși am vârsta pe care o am, în mine zace un copil abandonat, un copil ce-și caută fărâme de speranță și gust de iubire în fiecare cuvânt rostit, un copil care vrea să simtă din nou dragostea. Sunt înar...
Citiți mai multe

14 Noiembrie.

  Astăzi e ziua ta. Mi-aș fi dorit să-ți spun „La mulți ani” din postura de soț, iubit sau măcar prieten. Din păcate, îți voi ura sănătate și fericire doar din postura unui necunoscut cunoscut. Mi-aș fi dorit să te scot din nou la cină în oraș, să ne recunoaștem după priviri, să-ți fac poza drăguță pe care s-o postezi și apoi să te plângi de anii împliniți. Gândurile, după aproape un an, mai poposesc asupra mea, iar eu, cu un măturoi imens, mă chinui să le alung. Prin ce vise își mai joacă povestea noastră rolul? Pe ce scene doi actori se iubesc, se alintă și își spun cuvinte frumoase, așa cum o făceam noi? Ce actori își proiectează realizările noastre, visele noastre? Am rămas doar urma a două stele căzătoare care s-au iubit. Ce pot să mai spun? Credeam de multe ori că eu îți sunt fericirea sau, cel puțin, luptam din răsputeri să ți-o aduc. Credeam că eu îți sunt mângâierea care, seara, îți cuprinde stările de oboseală și ți le absoarbe ca un burete. Ce-ți mai sunt eu acum? Un gân...
Citiți mai multe