Insomnie
E devreme totusi. Mi-e somn dar nu am nici o sansa sa adorm. Poate ca motivul is stiu, dar mi-e greu sa il recunosc. Ma dor ochii si picioarele. Ma simt atat de obosit. A fost o zis grea azi, munca multa.
Ma plictisesc ascultand o melodie de ceva vreme. Chat-uiesc pe facebook, incerc sa imi ascund unele ganduri. Nu cred ca voi reusi, nu in seara asta! Ma ingrijoreaza faptul ca nu mai stiu nimic de ea. Incerc sa trec cu vederea si nu pot. O fi bine? Se simte bine? Nu vreau sa recunosc sa mi-e dor de ea. Am zis ca o las, o las sa ma uite! Nu ma intereseaza cum, dar eu dispar. Dispar pentru ca este mai bine asa. As vrea sa beau un pahar de vin, rosu, dulce. De la sec ma doare capul. Dulce e perfect. Se imbina bine cu caracterul meu. Bland, timid, cred ca mi se potriveste bine. E doar o parere personala. As vrea sa ies si sa strig in gura mare ca sunt bine. Binenteles ca voi ramane in pat, cu gandul la acel pahar de vin si cu ideea de bine.
M-as apuca sa citesc nitel. Dar ceva nu ma lasa. Vreau sa stiu si sa iti zic, draga cititorule, cum imi petrec eu seara de vineri. As incerca sa adorm dar nu pot. O fi insomnie asta? Stupid ca va intreb pe voi, dar.. Orice as vrea sa scriu ma duce spre ea, orice as incerca sa fac la fel. Of! Trebuie sa fac intr-un fel ca totul sa fie ok de ambele parti. Mereu m-am gandit la ea, mereu am pus-o inainte mea. Trebuie sa fac ceva si pentru mine, cred. Dar ce sa fac? Habar nu am. Ma gandesc si realizez ca poate sunt prea necopt pentru a face ceva cu viata mea. Ma simt deja imbatranit. Ma simt de parca as fi trait 20 de vieti pana acum. Ma simt obosit, fara pic de vlaga, fara un motiv. Ar trebui sa gasesc acel motiv pentru a fi mai bine. Trebuie sa gasesc acel lucru pe care ea l-a alungat. Trebuie sa gasesc iubirea. Dar cine iti da tie iubire cand nu esti un tip prea sociabil, timid? Cine iti da tie iubire cand nu te cunoaste, nu stie ce ai in cap? Nimeni! Ar trebui sa ma deschid fata de mai multa lume. Ar trebui sa gandesc diferit. Dar asa sunt eu, m-am obijnuit de multe ori sa stau in umbra si sa va privesc cum sunteti fericiti. Eu iau doar firmiturile, ce au ramas.
Ma plictisesc ascultand o melodie de ceva vreme. Chat-uiesc pe facebook, incerc sa imi ascund unele ganduri. Nu cred ca voi reusi, nu in seara asta! Ma ingrijoreaza faptul ca nu mai stiu nimic de ea. Incerc sa trec cu vederea si nu pot. O fi bine? Se simte bine? Nu vreau sa recunosc sa mi-e dor de ea. Am zis ca o las, o las sa ma uite! Nu ma intereseaza cum, dar eu dispar. Dispar pentru ca este mai bine asa. As vrea sa beau un pahar de vin, rosu, dulce. De la sec ma doare capul. Dulce e perfect. Se imbina bine cu caracterul meu. Bland, timid, cred ca mi se potriveste bine. E doar o parere personala. As vrea sa ies si sa strig in gura mare ca sunt bine. Binenteles ca voi ramane in pat, cu gandul la acel pahar de vin si cu ideea de bine.
M-as apuca sa citesc nitel. Dar ceva nu ma lasa. Vreau sa stiu si sa iti zic, draga cititorule, cum imi petrec eu seara de vineri. As incerca sa adorm dar nu pot. O fi insomnie asta? Stupid ca va intreb pe voi, dar.. Orice as vrea sa scriu ma duce spre ea, orice as incerca sa fac la fel. Of! Trebuie sa fac intr-un fel ca totul sa fie ok de ambele parti. Mereu m-am gandit la ea, mereu am pus-o inainte mea. Trebuie sa fac ceva si pentru mine, cred. Dar ce sa fac? Habar nu am. Ma gandesc si realizez ca poate sunt prea necopt pentru a face ceva cu viata mea. Ma simt deja imbatranit. Ma simt de parca as fi trait 20 de vieti pana acum. Ma simt obosit, fara pic de vlaga, fara un motiv. Ar trebui sa gasesc acel motiv pentru a fi mai bine. Trebuie sa gasesc acel lucru pe care ea l-a alungat. Trebuie sa gasesc iubirea. Dar cine iti da tie iubire cand nu esti un tip prea sociabil, timid? Cine iti da tie iubire cand nu te cunoaste, nu stie ce ai in cap? Nimeni! Ar trebui sa ma deschid fata de mai multa lume. Ar trebui sa gandesc diferit. Dar asa sunt eu, m-am obijnuit de multe ori sa stau in umbra si sa va privesc cum sunteti fericiti. Eu iau doar firmiturile, ce au ramas.
Ma gandesc mereu ca va veni si vremea mea, cand am sa te gasesc, fata cu ochii blanzi, cu vise nelimitate, cu pofta de viata si chip senin. Te astept oriunde ai fi sa vii. Vei gasi un loc cald in inima mea si am sa te hranesc cu sufletul meu. Am sa-ti luminez cosmarurile si am sa-ti dau stele cadou in vise. Am sa te iubesc precum viata mea si am sa-ti promit fericire atat cat iti voi putea oferi. Nu am sa te mint si nu am sa-ti spulber vise. Viata deja e un pachet de rahat, din care abia, abia poti culege ceva cat de cat bun.
Destinul nu se face singur, tu trebuie sa ti-l construiesti dupa capul tau. Tu esti propriu mentor, propriu moderator al vietii tale. Trezeste-te si fa ceva cu viata ta, imi spun mereu. Ceea ce traiesti tu nu e realitate. Oi fi bolnav de insomnie?
Comentarii
Trimiteți un comentariu