Pentru tine (II)
M-am trezit. Este 6:20. Defapt nici nu stiu daca dormeam. Eram intr-o lume paralela de cea de aici. M-am trezit cu tine in gand. Erai a mea. Nu stiu de ce imi era teama sa ma trezesc. Ma chinuiam sa raman in acea stare. Degeaba. Aud o voce care imi soptea usor: "D. Trezeste-te, este tarziu!", eu vroiam sa raman cu tine. Nu vroiam sa te las acolo. Parca pentru prima oara simteam ca ma iubesti, simteam ca ma vrei langa tine. O fi adevarate unule vorbe care spun ca atunci cand visezi pe cineva, acel cineva se gandeste la tine? Nu cred, eu nu stateam mai mult de cinci minute in mintea ta. Era imposibil! Tocmai acum dupa despartire sa te gandesti la mine? Eu eram doar o adiere. Am renuntat la tine, cea din vis, ca si cum as fi renuntat la mama mea. M-am trezit cu ochii inlacrimati. Mi-am dat seama ca te iubeam, ca sunt dependent de tine.
Ma duc la baie, imi frec dinti, apoi ma lovesc cu un jet de apa peste fata reprosandu-mi ca-s un mare prost. De ce m-am trezit? De ce am lasat-o acolo pe femeia pe care o iubesc? Prostule!
Am luat micul dejun cu mana pe telefon. Accesez facebook.Cineva mi-a lasat un comentariu la o poza. O alta persoana un "like". Dar de la ea? Nimic. M-am intristat. Ma uit la activitatea prietenilor si vad ca ai distribuit o poza. Nu am curajul sa ma uit. Nu pot. Termin de mancat, accesez messengerul pe ultima suta de metri. Cu disperare in suflet observ ca mi-ai lasat un mesaj. M-ai OMORAT! Mii de furnici preluau controlul asuprea simturilor mele, tremuram ca la primul sarut, mai mult. Nu ma puteam controla, iar un purice al suferintei scoea in retina mea dupa o lacrima.NU! L-am alungat. Am zis ca sunt puternic. Trebuia sa lupt, dar imi era greu, imposibil. Imi sterg obrazul si i-am trimis un raspuns. Apoi am intrebat-o daca e bine. Nu puteam sa ii destainuiesc dorul de foc pe care i-l purtam, Nu puteam sa ii spun ca o iubesc, ca o vreau inapoi. M-am pus pe canapea. Ma gandeam si am dat drumul la tv; degeaba. M-am apucat de scris intr-o ciorna de sms tot ce aveam in cap. Am realizat ca inca o iubeam.
Ceasul 6:55, tarziu. De obicei la ora asta eram plecat. Azi nu, azi te asteptam. Vroiam sa te vad, sa imi soptesti. hmm! Nu! Vreau sa te uit, dar stiu ca nu am nici o sansa momentan. Te iubesc.
"Fugi si imbraca-te! E tarziu", imi spune constiinta, dar inima ranita, gandea greoi. Era rupta in doua, M-am imbracat grabit si am plecat spre munca.
Afara, zapada. Multa. Frig, frig ca in sufletul meu. Mi-e rece, respir agale si ma chinui sa nu ma gandesc la ea. Nu pot. Cu mainile inghetate apuc castile. Redau o melodie, oarecare. Desigur, intamplarea face ca era o melodie de dragoste. M-am intristat si am schimbat-o. Nu suportam gandul ca nu mai erai a mea. Eram lovit de vant in piept, fulgi de nea se zarbunau pentru descarcarea amarului meu de aseara pe zapada. Ma loveau cu tarie. Eu? Eu, nu simteam nimic! Ma gandeam la tine..
Ma duc la baie, imi frec dinti, apoi ma lovesc cu un jet de apa peste fata reprosandu-mi ca-s un mare prost. De ce m-am trezit? De ce am lasat-o acolo pe femeia pe care o iubesc? Prostule!
Am luat micul dejun cu mana pe telefon. Accesez facebook.Cineva mi-a lasat un comentariu la o poza. O alta persoana un "like". Dar de la ea? Nimic. M-am intristat. Ma uit la activitatea prietenilor si vad ca ai distribuit o poza. Nu am curajul sa ma uit. Nu pot. Termin de mancat, accesez messengerul pe ultima suta de metri. Cu disperare in suflet observ ca mi-ai lasat un mesaj. M-ai OMORAT! Mii de furnici preluau controlul asuprea simturilor mele, tremuram ca la primul sarut, mai mult. Nu ma puteam controla, iar un purice al suferintei scoea in retina mea dupa o lacrima.NU! L-am alungat. Am zis ca sunt puternic. Trebuia sa lupt, dar imi era greu, imposibil. Imi sterg obrazul si i-am trimis un raspuns. Apoi am intrebat-o daca e bine. Nu puteam sa ii destainuiesc dorul de foc pe care i-l purtam, Nu puteam sa ii spun ca o iubesc, ca o vreau inapoi. M-am pus pe canapea. Ma gandeam si am dat drumul la tv; degeaba. M-am apucat de scris intr-o ciorna de sms tot ce aveam in cap. Am realizat ca inca o iubeam.
Ceasul 6:55, tarziu. De obicei la ora asta eram plecat. Azi nu, azi te asteptam. Vroiam sa te vad, sa imi soptesti. hmm! Nu! Vreau sa te uit, dar stiu ca nu am nici o sansa momentan. Te iubesc.
"Fugi si imbraca-te! E tarziu", imi spune constiinta, dar inima ranita, gandea greoi. Era rupta in doua, M-am imbracat grabit si am plecat spre munca.
Afara, zapada. Multa. Frig, frig ca in sufletul meu. Mi-e rece, respir agale si ma chinui sa nu ma gandesc la ea. Nu pot. Cu mainile inghetate apuc castile. Redau o melodie, oarecare. Desigur, intamplarea face ca era o melodie de dragoste. M-am intristat si am schimbat-o. Nu suportam gandul ca nu mai erai a mea. Eram lovit de vant in piept, fulgi de nea se zarbunau pentru descarcarea amarului meu de aseara pe zapada. Ma loveau cu tarie. Eu? Eu, nu simteam nimic! Ma gandeam la tine..
Comentarii
Trimiteți un comentariu