Pentru tine
Sa va povestesc.
Azi da. Inconstient cred m-am despartit de ea. Sau poate constient. Zic cred, pentru ca inca mai cred ca ne vom impaca. Mereu am facut asta. Nu stiu exact. Inca nu realizez ce schimbare sa intamplat in viata mea. Ai plecat. M-ai lasat in desert. In desertul singuratatii. Sunt pierdut si nu gasesc o cale de iesire. Te vreau inapoi ! TE VREAU! Ai plecat..
Ai plecat iar eu, rupt in bucati am fugit. Am fugit spre lumina. Am alergat. Dar nu am gasit nimic. Am obosit si imi tremura picioarele. Ma dor talpile, gatul, nu imi mai simt degetele de la picioare. Acolo e frig, iar eu, imbratisat de caldura ta eram gol golut. Am alergat in continuare sperand ca te voi gasi. Am alergat...
Incercand sa imi linistesc gandurile, m-am dus la o plimbare. Afara frig, zapada, in jur de 20 de cm. Destula cat sa faca o deplasare destul de greoaie. Urasc zapada parca cernata, urasc zapada in care te pierzi cand pasesti cu repeziciune. Mahnit de tot ce sa intamplat azi in viata mea, o calcam cu ura. Imi descarcam nervii in zapada nevinovata. Apoi, dandu-mi seama ca sunt un imbecil, am incetat sa o mai lovesc. M-am oprit, am privit-o si m-am intrebat retoric daca o durea. O durea prostia mea? O durea rautatea pe care o aveam in minte? O durea razbunarea mea? .. Probabil ca raspuns, trista sa topit.. Da.. O durea faptul ca pe tine vroiam sa ma razbun, iar tu, zapada, a picat la mijloc. Imi pare rau.
Am vrut alinare. Si cine te alina la suferinta in afara de prieteni? Poate o sticla de vin. Am sunat un prieten. Pe M. sa zicem. Da! Un foarte vechi prieten, cu care tocmai m-am "impacat". De ce m-am impacat? Aici vine bomba. E cu fosta mea iubita. Da, nu stiu cum suna pentru voi, dar pe mine la inceput m-a drenajat. Ok! Trecutul e trecut. Il lasam in urma. Am fost cu el si cu cel mai bun prieten, S. Nu e nevoie sa le dau nume.
Am les biliard pentru calmare. Am jucat prosteste. Am ras fals si am parut ca totul e ok! In sufletul meu ! Furtuna! Simteam ca apocalipsa e mic copil cu ce era in sufletul meu. Vroiam sa imi inec amarul, vroiam sa devin ceva ce nu sunt eu, sa potolesc uraganul. Am luat o bere din bar. Neglijent am baut-o repejor. Nu aveam rabdarea de a o savura. Nu aveam nevoie! Vroiam doar sa ma potolesc. Sa nu imi pese. Nu am putut! O iubeam . Am inceput sa ma ametesc. Simteam ca durerea devine din ce in ce mai mare. Am tras un fum de tigara, toti ramanand uimit. Da! Fumez, si? Lasa-ma sa uit! Lasa-ma! Sufar! Le-am zis cu tristete.
M-am ametit, si m-am teleportat intr-o lume in care visam ceea ce faceam in realitate. Eram intr-o lume reala, dar in care simteam ca visez. Puteam sa fac orice vreau. Sa tip, sa scuip, sa ma transform in ceea ce era in sufletul meu.
M-am calmat si am realizat ca trebuie sa plec acasa. Ies din pub, zburlit de frig, imi sare tot alcoolul din cap. Ma gandeam la ea. Ce face? Cum se simte? Sufera si ea? Ma alina gandul ca eram ametit si faceam ce vroiam. Scot castile din buzunar, le conectez la telefon, ma uit prin playlist si ma gandeam ce melodie sa ascult. Da sunt furios, putin ametit si proaspat fara iubire. Ma gandeam la
vama veche - buze blonde". Da! Rock puternic. Ascult melodia, cantand cu voce tare prin centrul orasului. Erau doar doi oameni care treceau pe partea celalalta a drumului si se uitau mirati la prostul de vis-a-vis care canta ca un tembel in noapte pe un frig de iti crapau oasele. Apoi? Apoi, o melodie de dragoste: "bosquito - doua maini". Am ascultat-o cu sufletul la gura si cu inima cat un purice. Imi era dor de ea. De atingerea ei, de sarutul ei, de privirea ei . OF. O iubesc.
Am observat ca Dumnezeu in da suferinta cand am nevoie de fericire, si poate fericire cand sunt trist. Dar azi nu! Azi nu aveam nevoie de fericire. Azi nu pot sa fiu fericit. Azi plang. Ai plecat!.
Inaintez greoi prin zapada, cant cu voce tare, si tip la cainii comunitari. Da. Ma razbun si pe ei. Ma razbun pe cer, pe nori, pe vant, pe aer, pe apa, pe masini, pe tot ce ma inconjoara. Numai pe tine sa nu te ating cu vorbe dureroase. Numai pe tine sa te protejez de tot ce am in mintea mea. Desi am nevoie de tine, te las sa zbori. Nu ma pot pune intre tine si visurile tale. Nu sunt cel care sa iti fi gasit franghia cu care sa te trag spre mine. Nu sunt eu. Ma urasc!
M-ai am putin si ajung acasa. Stupid e faptul ca melodiile redate erau numai melodii de dragoste. Incep sa ma urasc si mai tare si sa ma intreb de ce se intampla asta! Acum doua, trei zile, eram fericiti. Ascultam muzica pe drumul spre munca si playlist-ul imi punea numai melodii de despartire. Oare ma atentiona ce va urma? Nu cred. Nu vreau sa cred. Nu se poate. De ce azi el imi spune sa fiu fericit si sa iubesc, cand imi vine sa ma arunc in fata unui tren de durere. Nu. Nici asa. Asta e pentru psihopati, iar eu? Eu sunt doar un visator. Nu stiu daca citesti ceea ce ti-am scris aici . dar sa stii ca iti multumesc. Pentru ce? Pentru multe. Ti le-a zis. Nu ti le mai repet.
Si poate ca un prost, am sa te astept. Mi-e frica sa renunt. Mi-e frica sa te pierd. De ce m-am atasat de tine? De ce te iubesc? Nu imi mai pun intrebari. Nu imi vei raspunde la ele. Sau nu imi voi raspunde.
Te voi astepta!
P.S. I LOVE YOU!
(desi pentru tine "te iubesc" e doar un cacat, eu mereu am crezut ca acest cuvant inseamna ceva. mereu am crezut ca poate pentru tine o sa insemne ceva, cand este spus de cineva care il simte cu adevarat)
Azi da. Inconstient cred m-am despartit de ea. Sau poate constient. Zic cred, pentru ca inca mai cred ca ne vom impaca. Mereu am facut asta. Nu stiu exact. Inca nu realizez ce schimbare sa intamplat in viata mea. Ai plecat. M-ai lasat in desert. In desertul singuratatii. Sunt pierdut si nu gasesc o cale de iesire. Te vreau inapoi ! TE VREAU! Ai plecat..
Ai plecat iar eu, rupt in bucati am fugit. Am fugit spre lumina. Am alergat. Dar nu am gasit nimic. Am obosit si imi tremura picioarele. Ma dor talpile, gatul, nu imi mai simt degetele de la picioare. Acolo e frig, iar eu, imbratisat de caldura ta eram gol golut. Am alergat in continuare sperand ca te voi gasi. Am alergat...
Incercand sa imi linistesc gandurile, m-am dus la o plimbare. Afara frig, zapada, in jur de 20 de cm. Destula cat sa faca o deplasare destul de greoaie. Urasc zapada parca cernata, urasc zapada in care te pierzi cand pasesti cu repeziciune. Mahnit de tot ce sa intamplat azi in viata mea, o calcam cu ura. Imi descarcam nervii in zapada nevinovata. Apoi, dandu-mi seama ca sunt un imbecil, am incetat sa o mai lovesc. M-am oprit, am privit-o si m-am intrebat retoric daca o durea. O durea prostia mea? O durea rautatea pe care o aveam in minte? O durea razbunarea mea? .. Probabil ca raspuns, trista sa topit.. Da.. O durea faptul ca pe tine vroiam sa ma razbun, iar tu, zapada, a picat la mijloc. Imi pare rau.
Am vrut alinare. Si cine te alina la suferinta in afara de prieteni? Poate o sticla de vin. Am sunat un prieten. Pe M. sa zicem. Da! Un foarte vechi prieten, cu care tocmai m-am "impacat". De ce m-am impacat? Aici vine bomba. E cu fosta mea iubita. Da, nu stiu cum suna pentru voi, dar pe mine la inceput m-a drenajat. Ok! Trecutul e trecut. Il lasam in urma. Am fost cu el si cu cel mai bun prieten, S. Nu e nevoie sa le dau nume.
Am les biliard pentru calmare. Am jucat prosteste. Am ras fals si am parut ca totul e ok! In sufletul meu ! Furtuna! Simteam ca apocalipsa e mic copil cu ce era in sufletul meu. Vroiam sa imi inec amarul, vroiam sa devin ceva ce nu sunt eu, sa potolesc uraganul. Am luat o bere din bar. Neglijent am baut-o repejor. Nu aveam rabdarea de a o savura. Nu aveam nevoie! Vroiam doar sa ma potolesc. Sa nu imi pese. Nu am putut! O iubeam . Am inceput sa ma ametesc. Simteam ca durerea devine din ce in ce mai mare. Am tras un fum de tigara, toti ramanand uimit. Da! Fumez, si? Lasa-ma sa uit! Lasa-ma! Sufar! Le-am zis cu tristete.
M-am ametit, si m-am teleportat intr-o lume in care visam ceea ce faceam in realitate. Eram intr-o lume reala, dar in care simteam ca visez. Puteam sa fac orice vreau. Sa tip, sa scuip, sa ma transform in ceea ce era in sufletul meu.
M-am calmat si am realizat ca trebuie sa plec acasa. Ies din pub, zburlit de frig, imi sare tot alcoolul din cap. Ma gandeam la ea. Ce face? Cum se simte? Sufera si ea? Ma alina gandul ca eram ametit si faceam ce vroiam. Scot castile din buzunar, le conectez la telefon, ma uit prin playlist si ma gandeam ce melodie sa ascult. Da sunt furios, putin ametit si proaspat fara iubire. Ma gandeam la
vama veche - buze blonde". Da! Rock puternic. Ascult melodia, cantand cu voce tare prin centrul orasului. Erau doar doi oameni care treceau pe partea celalalta a drumului si se uitau mirati la prostul de vis-a-vis care canta ca un tembel in noapte pe un frig de iti crapau oasele. Apoi? Apoi, o melodie de dragoste: "bosquito - doua maini". Am ascultat-o cu sufletul la gura si cu inima cat un purice. Imi era dor de ea. De atingerea ei, de sarutul ei, de privirea ei . OF. O iubesc.
Am observat ca Dumnezeu in da suferinta cand am nevoie de fericire, si poate fericire cand sunt trist. Dar azi nu! Azi nu aveam nevoie de fericire. Azi nu pot sa fiu fericit. Azi plang. Ai plecat!.
Inaintez greoi prin zapada, cant cu voce tare, si tip la cainii comunitari. Da. Ma razbun si pe ei. Ma razbun pe cer, pe nori, pe vant, pe aer, pe apa, pe masini, pe tot ce ma inconjoara. Numai pe tine sa nu te ating cu vorbe dureroase. Numai pe tine sa te protejez de tot ce am in mintea mea. Desi am nevoie de tine, te las sa zbori. Nu ma pot pune intre tine si visurile tale. Nu sunt cel care sa iti fi gasit franghia cu care sa te trag spre mine. Nu sunt eu. Ma urasc!
M-ai am putin si ajung acasa. Stupid e faptul ca melodiile redate erau numai melodii de dragoste. Incep sa ma urasc si mai tare si sa ma intreb de ce se intampla asta! Acum doua, trei zile, eram fericiti. Ascultam muzica pe drumul spre munca si playlist-ul imi punea numai melodii de despartire. Oare ma atentiona ce va urma? Nu cred. Nu vreau sa cred. Nu se poate. De ce azi el imi spune sa fiu fericit si sa iubesc, cand imi vine sa ma arunc in fata unui tren de durere. Nu. Nici asa. Asta e pentru psihopati, iar eu? Eu sunt doar un visator. Nu stiu daca citesti ceea ce ti-am scris aici . dar sa stii ca iti multumesc. Pentru ce? Pentru multe. Ti le-a zis. Nu ti le mai repet.
Si poate ca un prost, am sa te astept. Mi-e frica sa renunt. Mi-e frica sa te pierd. De ce m-am atasat de tine? De ce te iubesc? Nu imi mai pun intrebari. Nu imi vei raspunde la ele. Sau nu imi voi raspunde.
Te voi astepta!
P.S. I LOVE YOU!
(desi pentru tine "te iubesc" e doar un cacat, eu mereu am crezut ca acest cuvant inseamna ceva. mereu am crezut ca poate pentru tine o sa insemne ceva, cand este spus de cineva care il simte cu adevarat)
Comentarii
Trimiteți un comentariu