Un prieten bun

Copilarie, cat mi-e dor de tine. Mi-e dor de prietenii vechi. Da! Mi-e sincer dor de tine. Vreau sa intorc timpul, sau sa retraiesc acele momente, Mi-e dor de voi, dragi prieteni care mi-ati fost. Mi-e dor de tine, B., cel mai bun prieten. Hai acasa! Te astept.

Razand imi amintesc nazbatiile pe care le faceam. Da! Ne cunoastem de ceva timp, 15 ani, cred. Esti departe acum si am nevoie de tine. Mi-e dor de un prieten bun. Nu sunt un timp prea sociabil, tu erai cel rau dintre noi doi. Ma scoteai din belele si ma ajutai la greu. Multumesc. Erai cel care ma acoperea pe mine cand greseam, cel care ne scotea de la orele de religie. Ce amintiri. Bomboane umplute cu miere de albine, Silvana, ce minunatie. Mintea-i profesorii, le spunea-i ca iti era rau, apoi ma luai cu tine, motivul fiind mereu acelasi: aveam mult de mers pana acasa, iar cum erai singur, poate iti era rau si trebuia ca cineva sa te ajute. Ce vremuri, parca a trecut o vesnicie. Ne jucam cu o cutie de branza topita, puteam un omulet in el si il aruncat cat de tare puteam, ziceam ca e o nasa extraterestra care vine si ne ataca. Rad si acum, cand ne dadeam dea rostogolul pe un deal, dirijandu-ne intre noi in luare directiilor. M-ai facut de am cazut intr-un prau. Plin de namol, am plecat cu botul suparat spre casa si cu gandul ca mama in va trage o cearta grozava cand ma va vedea in acel hal. A trecut. Mi-e dor de biserica de pe strada. Alaturi de o cruce formam o poarta de fotbal. Mi-e greu sa cred ca cel ce se odihnea acolo nu ne va cauta si pe cealalta lume. Apoi, mergeam la peste sub pod. Aveam undite din bete, in loc de struna puneam ata, iar pe post de pluta, rupeam maturile parintilor. Binenteles ca numai peste nu prindeam, iar dupa ce ne plictiseam dea binelea, se sfarsea cu pescuitul de broaste. Saracele. Imi amintesc terenul de fotbal. La tine in livada, intre padure si rau, visam ca acolo vom avea propriul teren de fotbal. Atat de lung ca dimensiuni, tribune, nocturna, tabela. Cam asta era in mintea noastra. Apoi la inaugurare, cand sa jucam cu o strada alaturata, venind baietii, au inceput sa rada de noi si terenul nostru. Era doar o bucata de pamant, cu porti facut stranb intre doi copaci, cu mari denivelari, de iti rupeai picioarele si cu frunzisuri crescute in locurile pentru tribune. A, si daca dadeai mai tare in minge, puteai sa-ti iei adio de la ea! Aceasta sarea direct in raul de curgea pe langa. Ce amintiri. Trebuia sa plecam in excursie. Am platit amandoi ce era de platit, iar dupa o saptamana a fost anulata, returnandu-se bani. Eu, constiincios am dus bani acasa. Tu? Ai luat de toti banii, baxuri de Star Chips. Ai impartit la toti de prin clasa, dar cu o conditie. Actipildurile de le cadeau in pungi sa ti le dea. Nebunie curata! Acasa binenteles ai tai facandu-ti morala, dar tu ? Tu erai fericit ca aveai albumul completat. Mai sunt multe de memorat. Acum doar o mica parte.

Azi esti departe, plecat pentru un trai mai bun in strainatate. Te astept acasa prieten bun. Te astept sa ne apucam de nebuniile de altadata.
Multumesc mult!

Comentarii

  1. :(( , multumesc ca iti mai aduci aminte de ``prostiile`` care le faceam impreuna si peripetiile care le-am petrecut zi de zi....:X ...sunt amintiri la care daca ma gandesc as da orice sa ma intorc in trecut si sa le mai traiesc macar inca o data . Simt ca va veni vremea cand o sa ne vedem iar si o sa petrecem ore , zile, luni impreuna :X ...( poate chiar din vara cu facultatea )!! multumesc din suflet , ai esti si vei fi cel mai bun prieten :X !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Somn.

Grabita...

18 martie 2023