Journal du' Liuborad

O alta seara in care imi patez sangele cu bere. E noapte si ma apara un sentiment plin de resentimente ce-si resemneaza ofurile apura coloanei mele verticale. O puternica presiune se mentine pe spatele meu de parca cineva ar vrea sa ma vada doborat.  Probabil ca o sa zici din nou ca sunt alcoolic. Sunt, oare?  Sper ca o sa ai nevoie de mine cat mai curand, poate atunci o sa ma cauti. Chiar si asa imi multumesti sufletul si stii ca inimii mele ii va fi greu sa te refuze cu orice. Voi fi acolo mereu, insa tu imi dezamagesti gandurile cu fiecare minut. Ma pierzi mereu si invers. Mi-e pofta de o cafea si e doar 11  noaptea.  Stii, vine Craciunul... si asta la fel de singuratic precum celelalte. Anii trecuti, am facut-o cu mana mea, am plecat, au plecat incercand sa ma regasesc sau sa te regasesti, fata cu ochii cenusii.  E ciudat cum te obijnuiesti singur. Stii ca acolo e un gol pe care nu stii cum sa il redresezi. E un gol ce nu stii sa-l gestionezi si te lasi mereu caz

Ce dor stârnești,  și chin și jale sufletului meu cand în cale îmi apari. Ce tresar ochi atunci cand paru-ti rosu-l vede și plâng de dor în subconștientul lor. Ce stimuli trimite nasul când pafumu-ti simte și mâinile ce gem a dor de pielea ta. Lipsești inimii mele precum apa și vise trimiți desertului ce sa așternut în mine. Îmi transpir degete și inima se oprește doar sa acapareze momentul în care te găsește la câțiva metrii distanta. Creierul se împotrivește grozav în a comanda privirii sa se întoarcă spre tine și comanda gatului sa rămână drept. E o furtuna grozava în mine. Se găsește demonul încăpățânat ce l-ai lăsat uitării care sta ascuns după mobilier doar, doar sa nu îi vezi verzii emoționați și speriați de prezenta ta. Atât de derutat și fricos încât și acum se mai simte vinovat de plecarea ta. Și ieri și azi, încă nu știe ce a făcut de a meritat starea asta pe care nu și-a poate exprima în cuvinte. O aseamănă cu dragostea, însă îi e amar sa nu o confunde. Mai știe el oare ce

Ce faci? Pe unde imi mai umbli?  Te-ai ratacit usor, din nou, de drumul ce ni l-am propus. Defapt noi cred ca nici nu avem un asemenea drum ci doar imaginatia mea la creat. De ce ma simt atat de dezamagit acum, atat de gol si vibreaza un mic sentiment de furie? Nu e foarte elaborat, insa imi sacaie creierii atat cat sa imi strice buna dispozitie.   M-ai intrebat odata daca am scris despre tine, iar pe atunci era o postare in care te gaseam usor printre randuri. Acum, daca m-ai intreba, ai gasi vreo trei, patru postari, insa cu siguranta nu ti-as mai spune ca am mai tastat gandindu-ma la tine. Ti-ai da seama instant ca atentia pe care ti-o distribui e una mult mai speciala. M-as fi bucurat sa-ti fi dat seama ca imi fur din zi clipe si le distribui langa ochii tai. M-as fi bucurat sa-ti fur zambet dupa zi grea de munca si sa-ti fiu cobzar ce-ti canta usor la ureche, sa-ti poti purta somnul spre odihna. Nu stiu de ce scriu lucruri fara de sens. Suntem doua persoane diferite

Esti atat de frumoasa. Nu o spun cei multi litri de bere ce-mi dilata sangele in acest moment. O spun eu, cel necurajos. Cel fara de atata putere incat sa-ti spuna in fata cat de minunata esti. Ochii tai, calea mea spre marea pierduta si visata. Ochii tai oceanul de vise ce-mi scufunda gandurile mele. Ochii tai, dimineata, remediul suferintei mele. Imi e atat de dor de tine, desi nu stiu cum sa te aproprii de sufletul meu. Esti o enigma inca, ce imi e greu sa o dezleg. Esti suflul iubirii mele. Esti tot ce vreau ca si frumusete exterioara. Esti tot ce inima mea si-ar dori. Primavara, vara si iarna. Toamna o gasesc in culoarea parului tau si libertatea in privirea ta divina. Iti privesc barbia si ma pierd. Stiu ca esti tu si ma indoiesc de cuvintele mele. Sunt prea morocanos sa-ti atrag atentia si te astept mereu sa-ti lipsesc. Nu stiu cat de mult reusesc. Defapt nici nu cred ca atentia ta este acaparata macar 10% de existenta mea langa pieptul tau. Te doresc mai mult decat

Azi 3 noiembrie m-am îndrăgostit. Acum 1 an, acum 2 si acum 3 ani. Nu știu exact cum, dar am lăsat din mine în acești 3 noiembrie câte puțin. M-am pierdut în nebunie, am văzut iubirea, ca mai apoi sa o trăiesc. Mi-a fost frica mereu de mine. M-am rătăcit mai mereu și am fugit. Am devenit mai imun de fiecare data la tot ce însemna dragoste. Acum 3 ani eram prost. Nu existam eu, matur, semiconstient. Mimam ca am puterea sa o fac a mea si ca o sa încercăm împreună sa fim fericiti. Am fost prea inofensiv caracterului ei și am lasat-o sa fuga. Ii mulțumesc mult, pentru ca, din cauza ei am început sa scriu și cred și sper ca acum e fericita, mai ales ca și-a luat inima și sufletul și le-a lea transformat în cel cea mai prețioasă persoana pentru ea. Acum doi ani am văzut iubirea. Am trait-o și atunci au început temerile mele despre viitor în doi. M-am speriat și am fugit văzând cu ochii. Mulțumesc ca ai fost, scuza-ma și știu ca acum ești fericita cu el. Anul trecut am trăit iubirea

shhh.   Lasa-ma in seara asta doar sa te privesc.  Lasa-ma sa-mi inving teama de a nu avea curajul sa te am. Lasa-ma, te rog sa-ti urmaresc zambetul si sa ti-l intretin, sa-l pretuiesc mai ceva ca pe Dumnezeu.  Te rog, lasa-ma sa-ti mangai obrazul, sa-l prevad ca pe raiul meu minuscul, ce-mi inseniseaza zile sarutandu-l. Lasa-ma te rog sa-mi pun buza de jos, pe buzele tale si sa simt fior, ce-mi mananca din suflet si din inima si din tot ce am eu mai de pret.  Lasa-ma te rog sa-ti mangai ochii. Marea albastra ce se regaseste acolo, locul dintre rasarit si apus al viselor mele, a coexistentei mele in sufletul tau. Sa-i vad senili si plini de bucurie. Lasa-ma te rog sa-ti privesc barbia. Punctul de reper al frumusetii tale. Te rog, inca o data sa simt mirosul parului tau si sa ma scufund in satenul lui deschis.  Inca o data vocea, sa-mi aline timpanul. Lasa-ma te rog sa-ti iau mana si sa o dirijez spre asprul meu obraz, Acolo vei vedea partea mea neglijabila, Acolo

Ma gandeam. Vin, dulce, la tine, sau la mine, sau poate ... Nu! Un pahar, doua pahare, trei paha... Si cum, de poti sa te uiti in ochii lui, atat de tipici si sa nu ma privesti pe mine? Adica, ereai ceea ce credeam o sa-mi fii o viata. Un moment sa mai torn un pahar si continuam ... Gata, scuza-ma. Au trecut ani, ani si eu am ramas in mare parte la fel. Melodiile, gandurile toate imi aduc aminte de tine si ma chinui zilnic sa-mi croiesc o noua inima si sa o modelez dupa ochii unei noi fete. As vrea sa o las, sa-mi fure inima din nou si sufletul si tot ce am mai de pret, dar imi e frica. Mai are ce fura oare? Mai am in mine tot ce e nevoie pentru o noua iubire? Mai am dragoste? Mai am frica? Mai am zambet, ochi si tot  ce tine de mine sa fac zambete pe fata ei? Mai ai ceva in corpul asta lipsit de simtiri? Ma privesc uneori si ma gandesc cine sunt, ce sunt si ce am ramas. Ce mai pot repara, schimba la mine si ce sa fac pentru a nu mai duce lipsa de ranjet tampit pe fa

Ce faci cand nu te mai regasesti? Cand in loc de iubire in inima gasesti gol si incepi iar sa cauti farame, raze sau orice indicii ce iti pot readuce simtiri?. Te minti, te alini cu minciunile pe care ti le creezi in minte si fugi. Fugi de potentiala iubire ce ti-o doresti, fugi de rau, fugi de bine, fugi in ceneral de tot ce crezi ca ar putea astupa golul ce-ti urmareste sufletul. Atat de ratacit, incat nici vinul ce-l dau uitarii nu-si mai face efectul. Stagneaza o senzatie de trecut ce nu-mi lasa viitor sa pasesca spre ceea ce doreste. Mi-s obosite gandurile si ochii si degetele si pielea isi pierde usor din simtiri. Mereu iti spui ca ai sa pleci si ai sa lasi tot si o sa incepi sa devii tu, liber si ambtios si poate atunci vei redeveni tu, cel pe care il stiam, cel ce stia sa primeasca caldura unui nou suflet si sa o mentina cu toate puterile lui. Ai ramas in urma, ai ramas acolo unde amintirile se impotmolesc, iar eu, eu nu mai am puterea sa te trag dupa mine. Am nevoie de a

Cat de mult ma regasesc in toamna. Ma scutur de verdeata arsa de soare si ma ridic usor in culoarea soarelui de amiaza in speranta de a ajunge mereu acolo, la casa noastra unde ma astepti goala si nebuna prin casa. Mi-ai mai lasat un pahar de vin in ideea de a-ti multumi cu un sarut lung si pierdut in toate problemele pe care le achizitionam zilnic. Te privesc si nu realizez inca daca esti reala, sau doar una din fetele cu ochii cenusii ce-mi umbla prin ganduri cand le las slobode. Ma pierd iar printre mine ca mai apoi sa ma gasesc sarutandu-ti gatul si spatele. Cat de mult imi iubesti buza de jos, imi tot repeti si mainile mele ce iti cuprinde soldul plin de emotie. Te debarasezi in bratele mele si ochii ti-s plini de iubire ce curg siroaia peste inima mea. Ne imbinam si formam o mare de ganduri, probleme si zambete acoperita cu cel mai des strat de iubire, neexistent in realitate pana in aceste momente. Nu pleca, imi tot repeti si inima rupta in jumatate crapa cu fiecare kilo

Din intamplare am primit primul sarut. Eram pe mijlocul strazii, pustan timid. Am privit-o si stiu ca ma tras de geaca si sa intaplat primul moment de magie cu adevarat din viata ma.  Din intaplare ne-am despartit chiar in perioada de marketing din februarie. Era al meu blond intr-o statie de autobuz cu flori si cadou, iar ea trecea parca in slow motion spre urmatoarea oprire.  Din intamplare cred ca am continuat sa iubesc, dar alt suflet. Imi e dor sa retraiesc 17 ani si "combinarile la cartela" a celor de la vodafone. A fost de durata, in acelasi timp si prima fata ce credeam ca ma face sa inteleg unde bate ideea de a fi barbat. Ma minteam fara sa-mi dau seama si captat de ideea asta, blondul asta ce sta acum singur langa un pahar de vin se arunca mult prea usor in furtuna ce avea sa ma invete cu ce se manca iubirea. Am trait, am simtit, am plans si mi-am promis sa nu mai cad atat de usor la picioarele ei fara sa gandesc, fara sa analizez si fara sa concluzionez. Cu to

Ce mai faci Radule? Mai esti increzator ca poate ai s-o gasesti vreodata? Mai crezi asta, Radule? Mai privesti in urma? .. Privesc,  Te mai intrebi de ea cateodata, o mai visezi? .. Da! Mai bei vin? .. I-am uitat gustul, Precum si gustul sarutului si al sanului, i-am uitat pana si formele buzelor, iar mirosul ei  acum mi se pare atat de diferit.  M-ai stii ce e ala zambet? ... Nu, l-am inlocuit de cu munca, am devenit maturi suntem responsabili, Radule, dar tu erai fericit! ... Nu, fericit eram prin fericirea ei. Ea era de vina pentru tot ce insemnam eu atunci. Tu, matur? ... Nu Radule, nu sunt matur, sau cel putin ma chinui sa cred asta. M-am prierdut printre ganduri ce-mi oglindesc copilaria. Mi-as dori sa nu cred ca ma pierd in jobul pierzand contactul cu viata. Dar ce mai inseamna viata Radule? Nu fi prost, stii foarte bine ce inseamna! Toti stiti ce inseamna viata, doar ca va pierdeti ca idiotii printre randuri.  Radule, ce mai faci? ... Beau un pahar de vin, ma g

Buna iubirea mea vesnica. Inca imi mai privesti profilul de om si te alinti pe sub gene cu sopate ce-ti zic cum ma mai iubesti. Iti mai simt cateodata inima langa a mea, iti simt zilele grele in care stiu ca ai vrea sa fugi si sa mi le alaturi cel putin in vise. Iti tin privirea ce ma cucerit inca in amintire, am impregnat-o in cerebel astfel incat sa-mi fii echilibru. Mi-e greu si dor de mine, insa am ajuns sa te accept, am ajuns sa nu pot a te inlocui iubire. Nu am lasat pe nimeni inca sa faca dezordine, sau sa-ti scoata lucrurile din camera ce o detii in inima mea. Totul a ramas intact acolo, iar eu te astept, inca te astept. Ma inchipui asemenea unui parinte ce-si are copilul plecat al facultate, ce spera ca intr-o zi acesta sa revina acasa, in locul cald, unde vor sti mereu ca sunt protejati si iubiti. Mereu in putinele convorbiri pe care le-am avut am lasat loc de mai mult. Nu am tras niciodata de nimic... (dupa doua zile) Tu ma mai iubesti, iubire? M-ai simti ceva pent

Mereu te-am visat stand la bratul meu, cu zambetul implinit pe buze. Mereu te-am vazut zambind si niciodata nu mi te-am inchipuit  suparata, intr-o veranda a sufletului tau. Te ascult scriind, si te vad prin cuvinte ce mi se par cunoscute. Ochii tai imi amintesc mereu de marea ce imi reda liberatea de a cunoste si de a visa mana ta ce imi mangaie pometii. "Odihneste-ti obrazul in palma mea" dupa cum spunea Naidin si viseaza-te ca in bratele mele iubirea lui nu mai e atat pe puternica pe cat credeai. Incearca sa ma cunosti si vei descoperi cartea vietii tala, impreuna cu basme si povestiri ce nu credeai pana in momentul in care mi-ai dat sarut, ca exista. Esti si desteapta si frumoasa dupa cum ziceai si iti confirm, desi probabil nu ai nevoie de cuvintele mele. Insa ce nu stii e ca, pe langa faptul ca insipiri cele doua caracteristici, tu induci si copiarie, ceea ce multi dintre oameni uitam. tu induci si stare de bine, iuduci pozitivism si din glasul tau dese ori auzi o vioar

Iubita mea, am furat nisip din sanul marii sa-ti aduc. Am alergat in vis si am zburat spre cat am putut de repede sa te ajung si sa-ti daruiesc sticluta cu scoici si miros de sare.  Nu mai erai . M-ai uitat iar iubito.  M-ai lasat din nou singur sa am ratacesc printre gandurile mele.  Mi te imaginez din nou langa mine la un pahar de vin, pe melodiile lui Adrian Naidin. Dar tie nu iti place vinul, si nici melodiile lui Naidin nu ti se par cine stie. Ce ma fac eu cu tine, stiind ca sufletul  imi e respins mereu si mereu de caracterul tau nabadaios. Ce ma fac eu lovindu-ma mereu de privirea ta sumbra si de raspunsurile tale mereu negative.  Sunt obosit, sunt intr-un colaps psihic cand vine vorba de tine, iubire. Mi-e teama si de multe ori ma ranesc singur prin nesiguranta cu care imi e caracterizat sufletul in acest moment infinit. Nu mai stiu ce e ala sarut, sau strangeri de brate. Am uitat cuvinte si gesturi, mi-au fost trecute in nestire mii de simtiri despre ce si cum

Nimic nu poti cumpara cu vinul, atunci cand vrei voluntar sa-ti lasi gandurile sa alerge necontenit si necontrolat prin mintea ta. Se termina un pahar, incep altul si tot asa pana mintea ta incepe sa o ia pe contrasens fara ca tu sa-ti ceri prea multe explicatii. Vinul nu iti cere explicatii, insa da inimii impulsuri de care in mod normal nu ar avea nevoie sa le aiba. Te intreb cateodata care este rolul tau si ce trebuie sa joci cu adevarat pe scena asta de zi cu zi. Mai trebuie sa minti, mai trebuie sa zambesti fals. Mai trebuie oare sa te gandesti la iubire, mai trebuie sa te gandesti cu adevarat la buze sarate. Am cateva zile in care ma gandesc neincetat la ce gust ar fi avut buzele ei imbinate cu aroma marii. Cum i-ar fi mirosit parul dupa amieze de scaldat printre valuri si cat de fierbinte iar fi fost pielea dupa ore de zambovit pe sezlong langa inima mea.  Ma gandeam cum i-ar fi stat langa mine seara pe terasa la un pahar de vin si cum mi-ar fi stat mie cu zambetul ei alatur

Ma gandeam la cate ganduri au trecut in nestire vaurile astea, precum urmele de talpa ce le lasi in urma. Priveste 2 secunde in deriva, iar cand iti amintesti de ele si te uiti inapoi, nu le mai gasesti. Ideea e ca noi oamenii ne pierdem de multe ori printre valuri. Stergem, sau ne prefacem ca uitam urmele le ce lasam in spate, mai ales cele pe care l-am facut altor persoane. De asta mare te curata. Iti aminteste ca orice faci poate deveni uitare, iar valurile te trezesc la viata. Te invata sa tot incepi de la capat, sau sa fugi in locuri unde ele nu vor mai fi atat de prezente astfel incat sa-ti stearga urmele pe care tu le lasi. In doi e altfel. In doi tindand-o pe ea in brate, urmele picioarelor tale vor fi mult mai evidentiate. Simti ca ai mai multa forta, mai multa inspiratie si in acelasi timp daca te uiti in urma ta, ai sa vezi ca acele amintiri sunt mai rezistenta in calea valurilor. Ai timp sa fugi, sau ai timp sa cladesti castelul de nisip ce mai apoi sa il beton

Sunt un ciudat si nu din pricina berii pe care o beau. Spun asta pentru ca mi se pare ca am inceput a insela vinul dulce, ce imi culegea gandurile si mi le punea intr-o ordine decisa de inima, cu doza asta alba, amaruie ce simt ca imi amorteste gandurile, lasandu-ma la fel intr-un trecut absurd, de izbeliste, impreuna cu morala psihica ce o port pe umeri tinandu-mi prelegeri despre cat de ciudat sunt. Sunt ciudat, stiu. Imi e dor de iubire, dar nu de o iubire ce sa ma inconjoare, sa ma astupe si sa imi inlocuiasca iubirea pe care o stiu eu. Imi e dor de buze, sani si miros de par proaspat spalat, dar nu de cele ale tale, draga mea. Eu inca tanjesc dupa buzele si sanii trecutului si sunt inmiresmat pana in suflet cu mirosul de par proaspat spalat al ei. M-e dor de buze, insa nimeni nu mi-a mai descoperit simturile in afara de buzele trecutului meu, pe  care le simt in oase si in firele de par. Sunt ciudat pentru ca inca port in spate amintiri si creste odata cu zilele ce nu le si

Bună draga mea viitoare iubita. Probabil te găsesc undeva peste ceva mi mult sau mai puțin timp, speranța mea fiind ca o sa mă găsești tu inainte și nu o sa mă mai lași sa zăbovesc ca idioții prin ceata asta plina de oameni ce pretind ca se iubesc. Iubita mea as vrea sa știi ca mă găsești într-un moment greu din viața mea, sunt destul de abătut de pe căile iubirii și rugămintea mea ar fi ca tu sa ai răbdare cu mine. Sa mă alimentezi cu vise iubita mea și sa îmi amintești mereu cât ești de frumoasa. Te voi prețui mai mult decât viața mea și ochii mei vor căuta mereu fericirea privirilor tale. Mă voi asigura ca buzele tale nu vor duce lipsa obrazului meu nebierberit. Am sa-mi lipsesc din zile pentru fericirea ta și ochii îmi vor fi altar. Deja iți duc lipsa iubire, iar patul rece îmi amintește ca nu ai fost niciodată aici. Te aștept sa vii și sa-mi furi gandurile ca mai apoi sa-mi lipești inima la loc cu iubirea ta. Te astept. Ce faci? Ma gandeam la tine. Vroiam sa-ti spun ca, m

Ce mai faci?  O intreb mereu la mine in gand, iar ea doar ma priveste fara sa scoata vre-un cuvant. O privesc in tacere si imi tot repet cat de neindragostit mai sunt de ea. Mainile imi tremura stiind ca al meu creier minte fara desavarsire si inima isi mananca unghiile ca la un meci de fotbal asteptand ca ochii sa-i redea imaginile cu zambetul ei, doar poate asa ii va mai alina rana din care curge suflet. Te caut prin toate fetele ce le cunosc, insa putine iti seamana in privirile ce mi se intorc. De asta probabil acum inca stau pe scaunul asta de lemn si gandesc sentimentele pe care inca ti le mai insusesc.  Te vad pe strazi cum il tii de mana, ai grija de copilariile lui, il protejezi de trecerile de pietoni si probabil ca tii la el cu adevarat. Încetați sa va mai maturizați!  Va rog nu mă lasa-ti în urma impreuna cu trecutul meu. Mie frica de el, mereu îmi reproșează ca sunt prost și ca greșesc și ca gândesc fără sa fac ceva pentru gândurile ce se nasc. El nu îmi mai t

E soare, dar le fundal ploaia își intra în rol cu un spectacol de furtuna ce doar prin basme vezi. Însă aici nu mai exista zmei și făt frumoși ci oameni. Oameni ce depind de oameni și tot oameni ce depind de ei însăși. Pe ei îi leagă iubirea și îi dezleagă de cele mai mult ori tot... iubirea. Ne unesc la loc gânduri și de cele mai mult ori ele sunt arborat de vise. Dacă nodul nu e suficient de strâns intre cele doua invidia își face apariția și cu siguranță prin alți oameni frânghia se rupe. Revenim la oameni singuri ce țin în mana o bucata de frânghie făcută din șnururi de gând și vis. Acea prima frânghie rupta va fi mereu prima iubire. Și căutăm,  noi oamenii, din nou un alt capăt de frânghie și cel mai probabil găsim; alta frânghie rupta ce o înnodat de a noastră,  o sudam cu atracție,  o lipim cu sex și a doua zi vedem deja semne de uzura pe șnurul de gânduri. Alții își mai lipesc frânghiile cu respect, iar atunci se poate presupune ca legătură dintre cei doi va fi una de durata.

"Nu îți lasă mintea să se îndoiască de iubirea pe care în inima o porți." Spun asta deoarece noi, generația ce ne curge prin vene internet suntem atât de proşti încât nu mai știm sa ne programam viața astfel încât să ne declaram dragostea ce o purtam pe umeri. Ne sinchizim după monitoare de 15 inchi și zâmbim fără sa dăm impresia ca facem ăsta,  pentru a nu ne putea arăta adevărată față. Ne schimbam repede mai ales când vine vorba de iubire ce curge prin cabluri de rețele și ne iubim din ce în ce mai mult pe Skype.  Ne e frica de o plimbare în parc și de vocea ce nu ți se pare normală dacă nu e trecuta prin semnalul de WiFi. Ne certăm singuri ca suntem incapabili sa ținem o conversație cu fata pe care o îndrăgim iar ea ar fi mult prea fraieră sa îți spună în față cât de mult îi placi. Ne mințim singuri printre degetele ce apasă pe tastatura care șoptește ai ea pe fundal regretul inimii ce cere cu disperare atenția pe care ne-o dorim. Te simți singuri deseori deși pe Face

L-ai invatat muzica pe care o asculta si astazi. Nu realizeaza daca se regasesti in rea, sau o asculta doar pentru ca ii aminteste de tine. Te vede mereu langa el in pat, in boxeri si tricoul lui alb. Sa trezit langa un pahar de vin, rasfoind albumul cu poze in care ea, langa el, isi inchipuia lumea paralela formata din visele lor. Se mai gandeste la ea, mai ales in serile reci cand sufletul amortit recnoastea prin intuneric forma sanului ei si amorteste din nou in durelea ce ii stapaneste simtirile. Cum oare ar putea da timpul inapoi cu vreo 4/5 ani. Sa simta din nou fiorul iubirii necunoscute inca, sa simta sarutul adolescentin si degetele legate intre ele ce vor sa-ti dea increderea ca va dura o viata intreaga. Asemenea iubire nu mai gasesti, isi tot repeta in gand si priveste cerul nestiind daca acelasi soare ii mangaie si iei pielea. Se roaga la vant sa-si mai treaca degetele prin parul ei si sa-i fure din aroma. Si-o inchipuie mereu, cum zambeste larg fericita langa

Ce mai fac, iubito? Iti mai amintesti de mine? Mi sa facut dor de tine si ma gandeam sa-ti scriu. Nu am mai baut nimic, deci te rog sa nu te miri, mi-am lasat barba si mi-am promis ca nu am sa o dau jos pana nu ma vei certa. pana nu-mi vei spune ca obrazului tau ii e frica de a mea barba. Am uitat de mine, de tine mai ales si de ce imi placea sa fac. Mi-am uitat adevaratele caracteristici ce ma desluseau si zabovesc ca si fulgii astia de nea ce la inceput de februarie se incapataneaza sa cada si sa-mi mentina sufletul la fel de incarcat si la fel de inghetat ca si pana acum. Astept sa apari odata cu vara iubito si sa-mi mangai obrazul si sa-ti treci mana subtire prin parul meu. Indiferent cat de mare si cat de ingrasat ar fi el. Te astept iubito, doar sa-mi dai palma peste fata si sa bem amandoi un pahar de vin, indiferent de statutul social al acestuia. Te astept sa ma incurajezi si sa devin din nou eu, cel pe care doar tu il cunosti cu adevarat,  cel pe care nu il vei lasa sa fuga di

Invidie. Sunt invidios pe lumea care stie sa-si traiasca viata. Care simt sarutul, si nu trag pe gat un pahar de vin, doar ca sa se imbete cum in majoritatea cazurilor o fac eu. Sunt invidios pe cei ce iubesc din plin si nu se sinchisesc sa sufere dupa o despartire  si doua, trei saptamani. Sunt invidios pe cei care simt iubirea si nu o mimeaza, nu-si bat joc de sansa lor si isi astern sufletul in palma partenerului. Sunt invidios pe cei ce iubesc de la distanta si nu-si inseala partenerul desi au ocazia de un infinit de ori. Invidios pe simtirile celor ce se vad pentru prima oara si pe el ce isi adulmeca vazul cu umbra sanilor ei. Invidios pe cei ce au curaj, sa fuga sa-si urmeze sufletul acolo unde iubirea ii cheama. Sunt invidios pe pustii ce nu stiu sa iubeasca si se prefac ca sunt fericiti pana ajung la sex. Invidios pe cei ce nu-si cunosc limitele si nici nu stiu ce e aiai iubire adevarata. Invidios pe iubirea de 18 ani, cea pura si sanatoasa, Sunt invidios si fericit in a

Unde esti iubita mea, cea cu ochii cenusii, ce tot o astept venind sa imi salveze viata asta monotona. Unde esti iubire, te astept la vinul asta demidulce ce stiu ca-ti place. Unde esti. Te astept sa plecam amandoi de nebuni cu banii ce trebuia sa platim chiria. Vreau iubito sa plecam la mare, sa ne iubim si sa ne spalam sufletele de scrumul vietii ce ne astupa inimile astea goale ale noastre. Vreau iubit-o sa vad cum sansezi pe locul din dreapta pe melodiile noastre preferate si sa ma zapacesti cu mintea desteapta ce o porti. Iubito cat imi lipsesti si cat imi doresc sa te strang seara in brate, sa imi saruti obrazul astupat de barba deasa si sa nu comentezi cand aceasta creste nesimtit de mare. As vrea sa imi port viata in jurul tau, sa fii centrul, periderie, autostrada viselor mele. Sa ma alimentezi cu visele ce singur sunt incapabil sa mi le indeplinesc si sa ne iubim ca zapacitii pe bancheta din spate. Iubito cat imi lipsesti. Tii minte, iubito o sa fugim nebuneste pe strazile g

O sticla de vin, eu si mana dreapta pe volan. Privesti in zare si totul se misca cu incetinitorul. Respiri greu, acoolul il simti in retina si bati usor din picior. Gandul iti este doar la drumul plin de ceata si lumina stradala ce-ti inroseste obrajii. Esti inconstient, insa simti lichidul rosu ce-l inghiti cum iti musca din caile respiratorii. Tusesti, e frig si mainile ce iti transpira din cauza disperarii ce o porti in suflet. Mai iei un gat din sticla neinterminabila de vin si apesti nebunesti acceleratia. Simti miscare insa ochii ti-s blocati la privirea ei. Schimbi a doua, a treia, a patra ajungi sa alergi cu o suta douazeci la ora insa nu e nimeni sa te opreasca. Nu e nimeni sa-ti spuna ca se gandeste la tine si ca te asteapta acasa. Nici muzica nu te mai lasa sa gandesti, ea iti urla in urechi si iti tot repeta ca nu ai curaj. Nu ai curajul de a merge mai departe, de a trece peste sau in cel mai fericit caz sa te izbesti de cel mai apropiat perete.  Gonesti pe strazil