Journal du' Liuborad

 Astăzi e ziua ta. Mi-as fi dorit sa-ti spun la mulți ani, din postura de soț, iubit, sau cel putin prieten. Din păcate îți voi ura sănătate și fericire doar din postura unui necunoscut cunoscut. Mi-as fi dorit sa te scot din nou la cina în oraș, sa ne recunoaștem după ochi, sa-ti fac poza drăguță pe care sa o postezi și sa te plângi de anii împliniți. Gandurile, după aproape un an, mai poposesc asupra mea, iar eu cu un maturoi imens ma chinui sa le alung. Prin ce vise își mai joaca povestea noastră rolul? Prin ce teatre doi actori se iubesc, alinta și își spun cuvinte frumoase precum o făceam noi? Ce actori își proiectează realizările noastre, sau visele? Am rămas doar urma a doua stele căzătoare ce s-au iubit.  Ce pot sa mai spun? Credeam de multe ori ca eu iti sunt fericirea, sau cel puțin luptam din răsputeri sa ti-o aduc, credeam ca eu iti sunt mângâierea, ce seara-ti cuprinde stările de oboseala și ți le absorbe ca un burete. Ce-ti mai sunt eu? Un gand în adierea amintirilor ce a

 M-am închis intr-o cochilie. E frig aici și îmi e dor rău de o îmbrățișare. M-am încuiat în mine și mi-e frica de oameni. Mi-am astupat pana și ferestrele, am pus draperii mari, groase și negre, nu cumva vre-o raza de soare sa trecă. M-am închis în mine și o teamă îmi cuprinde gândurile de fiecare data când ies afara.  Nu vreau sa fiu perfect. Nu vreau sa tind spre perfecțiune. Nu vreau relația perfecta, casa perfecta, masina perfecta. Nu vreau corpul perfect, comportamentul perfect, sau gandirea perfectă. De ce trebuie sa fim asa? De ce toți spun ca trebuie sa ai un job perfect, sa te duci la sală, sa ai grija ce mănânci, când mănânci, cum mănânci? Înțeleg ca trebuie sa te preocupe sănătatea, dar micile plăceri aduc bucurie sufletului.  Simt cu ma pierd în mai multe versiuni ale mele. De multe ori vreau sa par ca as fi cineva ce defapt nu sunt, iar când sunt eu ma cuprinde nesiguranta. Mi-e frica sa mai fiu eu, mi-e frica nu ma mai raneasca nimeni și ma închid în mine. M-am salbatici

 Ușor, ușor creierul meu te ascunde după ușă camerei pe care scrie cu litere mari, ca și o atenționare, "UITARE". Nu am mai scris, fiindcă îmi ocup mintea cu toate nimicurile, iar pe ici, pe colo, multe buze încearcă sa-și facă loc prin jurul gatului sa le sărute și pe ale mele. Ma simt murdar, ma simt un om rău, fiindcă împrăștii speranța că undeva, cândva îmi voi mai reînvia partea din mine iubitoare, dragastoasa. Partea care a murit odată cu plecarea ta. Ne apropiem de un an, deja, un an în care m-am pierdut și am găsit doar fărâme din mine. Am găsit fărâme din tot ce știam ca sunt, insa îmi lipsește întregul. Ce prost sunt, ca ma gândesc cateodata cat de mult, încă, imi lipsești, sau ca sunt multe momente în care te aștept acasă. Ai rămas un miraj, o fata morgana, care apare atunci când mintea mea întra intr-un scenariu derizoriu.  Cu toate astea, mai bat ușor la ușa pe care scrie "UITARE". Mai bat fiindcă ușor îți uit zâmbetul, ușor îți uit gustul buzelor, form

 Mie dor de ea. Astăzi am stat puțin pe gânduri. Am oftat și am luat-o ușor la drum spre zona îndepărtată a amintirilor mele. Nu știu ce ma apucat sa privesc înapoi pe fereastra trecutului. Cred ca ma apucat melancolia puțin. Nu am mai vorbit cu nimeni în ultimul timp, nu ma întreba de ce, probabil am avut nevoie sa fac o curățare interioara a ideilor mele. Oare ce mai sunt eu? Sunt același Radu fricos? Sunt un pusti de 23 de ani blocat în corpul unui bărbat ratat de 32? Sunt un ratat? ... Nu știu ce, sau cum sunt, insa mă simt ca și cum as fi luat un tren greșit, iar acum panicat nu mai știu drumul înapoi spre casa.  Mie dor de ea, de femeie căruia i-am promis ca am s-o iubesc toată viata. Mie dor rău și de multe ori mi-as dori sa o mai pândesc dintr-un colt de strada, doar sa o mai vad trecând, vanturandu-si parul prin adierea curenților de toamna. Cat dor ii port, iar eu în continuare blocat în mine, cu inima plansa, creând un rau ce-mi curge umplandu-mi amintirile cu tristețea ras

 M-ai intrebat de ce te urasc, de ce te-am blocat pe toate retelele sociale. Am stat mult sa ma gandesc ce as putea sa îți scriu. Am tastat ceva, m-am răzgândit și am șters. Am tastat din nou, și din nou, blocandu-ma de fiecare data. M-am panicat și m-au cuprins emoțiile. Simt cum mi-am pierdut încrederea în mine și în cuvintele mele. Cum ai putea sa urăști o persoana pe care ai pus-o pe cel mai înalt piedestal al sufletului tău? Cum ai putea sa urăști persoana care încă îți creaza fiori doar cât te gândești ca ai putea vorbi cu ea? Cum sa urăști femeia pe care ai considerat-o jumătatea ta, pentru totdeauna? Cum ai putea sa-ti urăști anii de iubire pe care i-ai investit? Nu ai cum, nu te urăsc, insa nici nu mai pot fi bărbatul care a încercat sa-ti ofere tot.  Te-am blocat fiindcă sunt prea slab sa-mi controlez emoțiile. Ești ca un drog, iar eu sunt într-o stare de sevraj continua. Nu ma pot stăpâni sa vad daca ca ești bine, nu ma pot stăpâni sa-ti transmit gânduri pozitive atunci când

E 5 jumătate dimineața, iar eu ma trezesc a 3a zi consecutiva după ce te visez rău în toate aceste nopți. Un gând îmi trece sigur prin minte, dacă ești bine, sau sufletul îți plânge în tăcere și îmi trimite mie semnale ca vrea sa se descarce. Vrea sa vorbească și poate vrea sa mai simtă ceva, fiindcă sa saturat sa se minta pe el însuși.   Te-am visat trista, pierduta. Ne întâlnisem fără sa vrem pe strada, unde ne-am privit și instantaneu gândurile au fugit unul spre altul sa se îmbrățișeze. Am simțit ca nu ai fost nici un minut plecata, ca altul nu a pus mana spurcata pe trupul tău, am simțit ceea ce ne spuneam mereu, ca noi doi suntem și vom fi suflete pereche. Se simțea cum carnea ne vibrează de emoția ochilor noștri și buzele umezite, în tăcere, asteptau sa se unească între ele. M-am uitat cu aroganta spre tine, ca un bărbat imatur ce nu știe sa-și controleze sentimentele și ti-am răspuns la bună, eu nefiind în stare sa-l arunc primul. Am vizualizat momentul din exteriorul trupurilo

  Tocmai ce am deschis o ușă. Ai putea sa poftești în camera dacă vrei, în camera sufletului meu. Aveai nasul si ochii rosii, ca și cum abia te oprisesi din plâns și recunosc ca sunt puțin îngrijorat! Poate nu ar trebui sa fiu, dar asa sunt eu. Am jurat cândva ca voi fi și la bine și la greu! Deși tu ai plecat, rădăcinile din mintea mea au rămas ferme și un cuvânt spus, mai ales plin de iubire, va rămâne tipărit pe peritii sufletului indiferent de câ tă suferință va trage prin el. Te-am simțit trista, te-am simțit obosita. Mai trec din când în când prin zona, doar, doar, sa-mi las sufletul sa-ți mai respire adierea gandurilor și energie sa-ti transmit ca să treci cu bine peste orice. Mai trec sa-mi las gândul să-l mângâie pe-al tau și sa-i mai alin dorul ce mi-l poartă încă. Asa îmi place sa ma mai mint cateodata. Îmi place sa cred ca-ti mai fur gând la în miez de noapte și inca îmi șoptești in gol probleme de zi cu zi, cu speranța că te voi auzi si-ti voi spune ca de fiecare data cât

 Încă o seara în care trebuie sa îmi descarc gândurile pentru a putea adormi. Am avut o săptămână grea, cu un job nou. Gânduri epuizante și puțin stres pe lângă toate astea. Aveam poate nevoie se puțin suport moral, insa mă uit în jur și îmi dau seama ca doar eu sunt cel care trebuie sa se susțină și motiveze. Greu, foarte greu. Stăteam insa în pat și printre toate gândurile astea ce sunt slobode prin mintea mea o singura idee ieșea în evidenta.  Ai mai vrea sa petreci o noapte împreună cu mine? Și nu, nu ma refer la sex. Dacă ai mai vrea sa stam amândoi de vorba, sa ne deschidem sufletul și sa ne povestim prezentul. Sa stam și sa ne imbratisam, lung si după, sa-ti mângâi cu ochii buzele. Sa-ti trec ușor mana prin parul tău și sa ne privim. Sa lăsăm zâmbetul sa vorbească pentru noi, iar mâinile dacă se vor impreuna sa nu ne împotrivim.  Ai mai vrea sa petreci o noapte cu mine? Sa ne spunem ofurile, sa ne plângem de viata si sa trăim momentul. Ai mai vrea sa petreci o noapte cu mine? Sa

Urăsc să dorm singur. Urăsc să mă duc în fiecare seară și să mă arunc intr-un pat gol fără să am ce săruta de noapte bună sau să strâng în brațe. Urăsc că nu simt miros de păr proaspăt spălat sau de piele ce a stat în soare toată ziua. Urăsc să nu am cui povesti prostiile din capul meu, sau o zi grea la munca. Urăsc să nu am cui spune ofurile mele sau gandurile ce imi poposesc in miez de noapte. Urăsc să mă gandesc că va fi bine și sa mă mint singur ca de fiecare data că sunt puternic, că pot și că poate voi gasi din nou pe cineva care-mi va umple sufletul. Urăsc să mă gândesc mereu că ma lăsat pentru unul mai bun , iar eu am fost doar o rampa de lansare a încrederii ce și-o poartă pe umeri acum. Urăsc să mă gândesc că nu mai sunt bun de nimic și că am greșit de am fost prea iubitor. Mă urăsc că am fost prea protectiv, prea îngrijorat de binele ei și mai puțin de al meu. Urăsc că trebuie să alerg, să urc munți, să fug de gânduri și să scriu asta, în loc sa ma bucur de toate astea făcâ

 Mai ții undeva prin subconștientul tău amintirile cu noi? Le mai răsfoiești cateodata, sau m-ai dat uitării complet? Cum te simti acum, la aproape un an de cât ai decis ca viata ta va fi mai bună fără mine? Probabil... nu probabil, ci sigur cred ca ai avut și tu momente mai grele. Nu știu dacă ai simtit ca mi-am trimis sufletul, in acele clipe, sa-ti fie aproape, sa te vegheze și a stat pana acum de curând. A început ușor, ușor, sa mai revină și la mine. A început sa ma caute, mai ales atunci când am fost plecat în zone foarte indepartate. Însă eu nu știu cum sa ma mai comport cu el și încă îl mai trimit către tine sa te privească. Cine știe cât timp va mai avea, cine știe cât timp va mai putea sa-ti asculte suflarea, sau bătăile inimii atunci cand dormi. Știe doar ca te-a simțit când în patul altuia te-ai pierdut, știe ca buzele altuia ai sărutat și zâmbetul l-ai vândut pentru a vedea chipul altuia fericit.  Dar amintirile cu noi? Marea, răsăritul, munții pe care i-am cutreierat împr

 E aproape unu noaptea si eu putin beat incerc sa te caut prin univers. Sunt intr-o stare de semi-ametit cu o pofta nebuna de dragoste ce mi-e greu cateodata sa o stapanesc. Nu stiu de ce, desi te-am sters din nou de pe toate retelele de socializare te caut tocmai acum, cand sunt imbatat de multe beri si plin de nesiguranta de care ma stii din totdeauna. Ma uitam pe tik tok-urile tale si mi-am dat seama ca inca iti mai simt usor mirosul pielii tale. Inca iti mai simt gustul buzelor cateodata, iar ochii tai inca imi mai patrund in adancul inimii. Ce as putea eu sa fac pentru a uita toate astea? M-am scaldat cu mirosul pielii al altei femei, am sarutat alte buze, am dat sperante desarte altui suflet, cand eu defapt ma imbatam cu apa rece. Cand eu defapt cautam mirosul, gustul tau in toate aceste corpuri care doreau sa se deschida pentru mine. Cine mai sunt eu? Unde se mai scalda sufletul meu in acest moment? Deschid laptop-ul doar sa astern niste cuvinte random de care vreau sa scap. Nis

 Am vrut sa te sun. Sa te invit la un pahar de vin și sa discutam ca pe vremuri. Sa ne așezăm în casa noastră, sa ne facem comozi pe pernuțele noi ale scaunelor din balcon, sa aprindem doua lumânări și sa desfacem o sticla de vin, rosu. Sa discutam despre tot, despre noi, despre cum am mai trăit în ultima perioada, despre tine, despre mine. Sa ne povestim cum e viata fără noi, cum îți e cu noul iubit, dacă te tratează frumos, sau niște detalii mai picante, dacă e bun la pat și dacă te satisface. Sa discutam despre mine, despre procesul meu de a te desprinde de pe pereții inimii și de faptul ca în acest moment nu știu unde ma aflu și as avea nevoie de sfaturile tale, de incurajarile tale. Sa discutam despre sufletele noastre care se mai întâlnesc pe furis arunci când dormim, care-ti mângâie ușor prin vise bratele cum o făceam și eu cândva. Sa discutam despre adaptare, despre jobul tău, căci eu încă plutesc prin prostia mea. Sa discutam orice, despre noi, despre viata pana la conversații

 Ma simt atât de murdar. Murdar emoțional. Vorbesc cu atât de multe persoane, insa nici una nu are energia ei. Nici una nu se compara cu zgomotul zambetului ei și tot îmi repet în gând cum se trece peste iubirea pe care sufletul meu a promis ca o va prețui toată viata? Au trecut luni deja, insa eu tot nu-i pot privi ochii. Am crezut ca avea privirea aia doar pentru mine, insa mă înșelam amarnic.Am fugit de mine, am plecat cât mai departe, dar nu asta era soluția sănătoasă. Nici nu mai stiu ce e sănătos, iar eu stau trântit intr-o balta plina de imagini cu ea în care credeam ca o făceam și era fericita. Nu mai am reperul fericirii, nu mai știu cum sa fac o femeie fericita. Sunt doar un bărbat superficial care spune doar ce vrei sa auzi, doar, doar sa te bag în patul meu. Ce scârbă de mine îmi e. Eu nu sunt asa, doar ca o "ea" mi-a futut toate reperele. Mi-a futut tot ce credeam ca era normal sa trăiești și sa iubești și chiar daca multe ar da orice sa o inlocuiască, eu tot la

  Mie dor de iubire. Am avut șansa să o retrăiesc din nou, insa am considerat ca e prea devreme sa ma arunc în bratele iei și nu mi-as fi dorit ca ea sa fie doar  pansament pentru rănile mele, insa mie tot îmi e dor de sentimentul unic ce ti-l da gândul ca cineva se gândește la tine, cineva te vrea și dorește sa petreacă timp cu tine. Acum m-am inchis din nou, sunt intr-o pupa precum omidele ce întra în procesul de metamorfozare. Mie dor de iubire și de viata în doi. În doi e mult mai ușor sa treci peste probleme ce-ti apar în cale. În doi ai cu cine te poți sfătui și de la cine poți lua cele mai bune ganduri. Niciodată persoana de lângă tine, persoana care te iubește nu o sa-ti doreasca răul, ci în totdeauna va încerca să găsească soluțiile cele mai bune pentru tine. Mie dor de viata în echipa, când ea nu e mai prejos de tine și prin asta, tu ca bărbat poți creste, poți deveni un om mai bun, mai conștiincios și mai atent. Mie dor de iubire, de nopțile calde în care putem bea o bere î

 Ce faci? Ești bine? Cum te descurci? Mai sunt momente când îți trec prin gând, sau te vizitez prin vise? Ma mai regăsești prin locurile ce ne plimbam odată? Mai simți cateodata mirosul pielii mele, sau chipul mi-l confuzi cu a altui bătbat de pe strada? Ma mai citești? Te mai gândești cateodata, dacă am mâncat, sau cât de grea mi-a fost ziua? Ah, am uitat ca ai încetat de mult sa faci asta.  Eu, eu insa ti-am păstrat în amintire doar părțile bune. Ti-am păstrat mirosul pielii după o zi de stat pe plaja la mare. Eu încă ti-am păstrat gustul pielii din orice dimineața de weekend în care eram liberi. Ti-am păstrat pașii de pe parchet când grăbită te pregateai de munca. Ti-am păstrat vocea, când cu drag găteai în bucătărie. Ti-am păstrat săruturile de la începuturile relației, alea sincere și adevărate. Ti-am mai păstrat și privirea. Privirea din pozele pe care ți le făceam și erai atât de frumoasă. Ti-am mai păstrat fire de par, amintiri și o mica bucata de suflet ce nu a vrut sa plece o

Deși i-am interzis inimii sa ma mai întrebe de tine, aceasta nu vrea sa ma asculte. Mai arunca cateodata un gand, ce o melodie ii accentuează senzația și ma duce din nou către o trăire ce nu vreau sa o bag în seama. Am plecat sa-mi las imaginile cu tine acasă, insa se pare ca sau ascuns în bagaje și se țin de mine, de parca sufletul tău ar fi cerut asta! Am plecat sa ma pierd, sa ma uit, ca mai pot sa încerc a ma regăsi sub orice forma, doar fără tine în gând sa nu mai fiu. Am lăsat pana și poza ce ti-o purtam în portofel, Am lăsat zâmbetele și rasele ce erau impregnate in pereți. Am lăsat amintirile, paharele de vin și gândul ca ai fost. Mi se mai furișează ochii cateodata la pozele tale, recunosc, insa acum nu mai vad fericire, vad doar un copil pierdut ce încearcă sa-si regăsească drumul, de la parca sa pierdut. Nu mai vad strălucire, nu mai vad zâmbet, unde-ți rătăcește inima și gândul? Unde-ti e fericirea, împlinirea? Sper doar sa fii bine, acum, pe viitor. Un gand de la mine, n

 "Tocmai am deschis o sticla de vin in cinstea zilei asteia." Aseară, obosit am ajuns acasa cu gândul ca ma trezesc în dimineața asta pentru o noua drumetie. Amorțit putin de ora târzie la care am ajuns, am adormit fără sa ma mai gândesc la nimic. Am apucat din nou sa te visez printre reprizele de somn. Te-am zărit din nou, erai pe banca din fata scării apartamentului nostru și ma așteptai. Aveai privirea aceea a ta, privirea pe care eu ti-o simțeam arunci când ceva nu era în regula. Mi-ai spus "bună!" și cu buzele murmure ai zis "iarta-ma!". Eu, ca un nenorocit ce sunt am rămas încă blocat de farmecul privirii tale și ma gândeam dacă buzele-ti mai iau același gust. Am stat un moment sa ma reculeg din gândurile ce-mi expodase în cap și ti-am spus simplu ca eu te-am iertat de mult. Nu as fi putut trai dacă nu o făceam, nu as fi putut sa devin eu cel de astăzi, daca ramaneam blocat în gândurile supărării ce ti-as fi purtat. Eu te-am iertat de mult, insa ceil

 Eu nu sunt o persoana caruia ii place somnul, insa in ultima perioada am inceput sa-l iubesc. Ma intalnescu cu tine acolo, vorbim, radem si cateodata mai facem si dragoste. Am inceput sa zambesc atunci cand ma pun la somn, simt ca ma teleportez intr-un alt univers, intr-o alta realitate unde nu am fost niciodata despartiti. Parul tau rosu, e soarele din visurile mele, el ma trezeste, iar buzele coapsa si ochii tai imi da impresia ca ii stiu, insa in acelasi timp ma invata sa te descopar din nou. In realitatea adevarata, inca ma simt putin pierdut, insa fiecare seara imi da speranta. Imi da speranta ca ea, cea cu care ma intalnesc in vise va venit la mine, ma va privi si va sti ca eu voi fi barbatul ce va dori sa o faca cea mai fericita. Ia-ma de mana si doar priveste-ma, voi fi eu, cu mai putin par, cu ceva burtica si un ocean de iubire ce-l port si-l alimentez in fiecare zi cu sperante si vise.  Am inceput sa zambesc mai mult, sa fiu mai intelegator cu mine, sa fiu mai pozitiv. Stiam

 Stau si ma uit pe tavan ca un fraier. Azi se implinesc 6 ani de cand am cumparat apartamentul. A fost o realizare comuna, acum fara nici o insemnatate. Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic.   Sunt la marginea unei prapastii. Mai am putin si cand in depresie. O simt cum imi bate la usa, iar eu ma chinui sa nu o las sa intre. Mi-am pierdut rationamentul, am schimbat din nou jub-ul si ma simt complet pierdut. Oare unde imi mai e locul acuma? Ce mai sunt eu, cine mai sunt eu? Mai exist? Traiesc intr-un miraj creat de propria-mi minte? Mai exist pe pamantul asta? Oare mai exist eu ca si suflet, ca si energie, sau sunt doar o bucata de carne ce face niste lucruri mecanic si consuma oxigen? Sunt total evaporat de trecutul ce l-am trait, insa oare viitorul ... ? Ce viitor cand tu te chinui sa traiesti de pe o zi pe alta? Te minti ca esti bine si iti afisezi un zambet de cacat ce nici tu nu il mai crezi! Oare ce rol mai am eu? Mai am vre-un rol?  Oare imi voi mai gasi vredata linistea, sau ma

Ratacesti printr-o parcare la 12 noaptea. Esti singur si asculti melodii ce-ti amintesc de o viata anterioara in care iubeai. Acum fara vre-un sens te gandesti doar cum ar arata masina dupa ce te izbesti cu 180 km/h in primul stalp pe care il vezi in fata ochilor. Cacat, ma cuprinde sentimentul de "missing someone i used to love". Ploua in draci, parca nici vremea nu mai tine cu mine, plange cerul. Sunt super singur si ma ametesc cu diferite conversatii ce le port in modul robot cu toti cei care ma inconjoara. Ce rost mai am eu acum? Ce rost mai pot eu cara pe umeri? Ce rost mai am, cand viata mea sa dus in jos si eu nu pot opri alunecarea asta de teren? Ce rost mai am cand ochii-mi sunt plini de oceane? Gandurile mi-s ingundate cu imaginea zilelor in care zambeam. Mai stiu sa zambesc? Ce e ala zambet? La ce-mi foloseste?  M-am imbatat cu sperantele unui vin rosu si mi-am rascolit amintiri incuiate in ultima usa din capatul creierului meu. M-am invatat sa cred ca totul pana a

Ce faci? Ce faci cu viata ta? Ai ramas si fara job, nu ti-a iesit nimic din tot ce ti-ai planuit pe termen scurt. Cat sa mai stai blocat? Cu ce o sa te intretii? Din ce o sa traiesti?  Stiu ca a fost greu fara ea si ca ti-a dat toata viata peste cap, dar tu? Tu ce ai de gand sa faci cu asta? De ce te-ai bazat atat de mult pe ea? De ce ai creat-o nucleul vietii tale? Stiu, stiu ce o sa spui, probabil ca trecutul ti-a demonstrat faptul ca alaturi de ea ati fost o echipa foarte puternica care nu a dus lipsa de nimic, insa asta nu mai conteaza acum! Conteaza doar sa te ridici din groapa in care zaci acum! Ridica-te!  Treci prin cel mai mare cosmar, prin cel mai negru scenariu al vietii tale! Fara job, fara iubire, fara vre-un sprijin moral de care ai nevoie cu atat de multa nebunie! Ai avut 3/4 luni groaznice, in care ti-ai resetat viata de la zero si modul in care a trebuit sa te comporti si sa traiesti! Inteleg, dar gaseste-ti drumul pe care sa pornesti, gaseste-ti modalitatea cea mai op

O alta seara in care gandurile nu ma lasa sa adorm. Credeam ca sunt mai bine, insa starea asta de agitatie vine in valuri. Nu stiu neaparat daca o pot numi tristete, insa melancolia mirosului ei persista in tot nenorocitul asta de apartament. Inca dorm pe jumatatea mea de pat si am tendinta mereu sa intind o mana, sa o verific daca a venit si ea langa mine, sa o simt, sa ii mangai coapsa ... Nu mai e de mult prin preajma.  Privesc dulapul inca pe jumatate gol, umerasele si ele lasate fara suflet asteapta sa fie imbracate din nou cu haine de dama. Se simt inutile. Privesc noptiera, ultimele doua sertare de jos, inca goale. Nu le pot umple cu nimic. Nu pot sa la patez cu rufele mele, nu pot inca sa-i acoprt spatiul gol lasat. E o nebunie in capul meu, un vartej care inca il simt puternic, inca ii simt forta care ma ia si ma poarta spre ganduri ce ma chinui sa le ordonez ca mai apoi sa le pot arhiva. Nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu ce astept. Probabil astept un semn de la o persoana ce

"Mi-e frica ca intr-o zi sa ma trezesc si sa realizez ca persoana pe care am ales-o sa ma casatoresc nu mai e persoana pe care o iubesc!"  Mi-a spus cineva acum foarte multi ani aceasta fraza care mi-a ramas in gand pana in ziua de azi. Din pacate pentru mine, acest lucru mi sa intamplat. Am fost persoana care sa trezit peste noapte ca nu mai este iubita de catre partenerul de viata. M-am trezit ca, desi am fost cat de mult am putut eu un sot decent, mi sa pus eticheta de "nu mai sunt bun de iubit". Nimeni nu e perfect si nimeni nu poate iubit ca in prima zi toata viata lui. Fluturii din stomac traiesc putin mai mult decat cei reali, insa sufletul si inima infloresc in functie de comportamentul partenerului. Iubirea evolueaza, si se pliaza in functie de gandirea pe care ai dezvoltat-o in aceasta directie. Eu am invatat ca iubirea poate fi cel mai simplu mod de respect pentru persoana de langa tine. Iubirea poate fi fidelitate pe care o porti partenerului, privirea,

 A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vorbit sau vazut. Cred cu tarie ca progresez mult in incercarea mea de a nu-ti scrie, insa in seara asta m-am trezit deodata. Te-am visat. E prima data cand te visez de la despartire. Te-am visat trista, era 11 noaptea, mergeam pe strada si am dat intamplator de tine. Nu stiam cum sa reactionez, nu stiam ce sa iti spun, eram cacat pe mine si toata neincrederea si cumul de sentimente se napustise asupra mea. Nu stiam, pur si simplu, ce sa fac. Te-am intrebat cu jumtate de gura si murmurind, ce faci, iar tu, cu o ingrijorare aparte mi-ai raspuns ca esti bine. Ca ai trecut sa-ti faci niste acte apoi pleci din nou. Era seara si nu stiai unde sa te duci, la cine sa apelizi sa ramai peste noapte. M-am gandit ca, anumea, soarta ma trimis sa-ti ies in cale. Universul vrea inca sa te protejez, vrea ca eu sa fiu acolo atunci cand ai nevoie de ajutor, iar eu ca prostul, cu inima in gat si degetele tremurand de anxietatea provocata de prezenta ta, te-am inv

 Astazi sunt bine. Perioada de furtuna din sufletul meu e pe sfarsite. In continuare sunt pe o insula pustie, unde tot ce vad in jurul meu sunt doar ruine. Vad o casa daramata, un vis din sticla spart si multe ganduri inecate de vijelia ce a popist in viata mea. As putea sa spun ca am inceput o a doua viata. E ciudat si zambesc cand ma gandesc la asta. E mult de munca in mine, iar eu, recunosc, sunt un comod atunci cand vine vorba de construit din resaturi un suflet nou.E usor sa te arunci in bratele altcuiva, doar sa simti o mana calda pe un picior, sau o imbratisare atunci cand nu stii daca ai nevoie, sau nu, insa o primesti doar sa simti ca cineva te strange in brate. Prefer sa ma vindec incet si sigur, prefer sa mai raman "blocat" doar sa rumeg greselile facute si gandurile grele ce au napustit asupra mea. Sunt curios doar ce imi va rezerva ziua de maine, iar planurile pe termen scurt par a fi interesante pentru minte. Mi-am iesit mult din zona de confort, iar ceea ce urm

    4 Ianuarie  Astazi e ziua divortului.  Sunt cacat pe mine si nu stiu cum sa-mi stapanesc emotiile. Astazi o voi vedea din nou dupa ceva vreme si nu stiu cum sa reactionez. Oare atunci cand ii voi vedea ochii voi simti ceva? Ce intrebare pun, normal ca o sa-mi bubuie inima, iar sufletul o sa fuga sa il imbratiseze pe al ei.  Te-am iubit si din cauza asta te-am lasat sa pleci. Te-am iubit mai mult decat pe Dumnezeu si ti-am fost fidel mai mult decat ar putea fi oricare barbat pe care o sa-l intalnesti. Te-am iubit precum iubesc florile soarele si vocea ta imi era adierea ce imi soptea la ureche ca-ti sunt suflet pereche. Te-am iubit atat de mult ca nu am putut sa-mi ridic ochii din pamant si sa-ti vad privirea, buzele, sau ochii. Am preferat sa-mi pastrez amintirea cu ai tai ochi veseli si zambetul din diminetile cu adevarat fericite. Te-am iubit atat de mult incat o bucata din suflet iti apartine pe vecie, la fel cu am confirmat si cand ne-am casatorit. Te-am iubit incat ti-am darui

 27 decembrie Viata merge inainte, insa eu ma simt blocat in gandul tau. Nu stiu de el, cat isi mai aduce aminte de mine, doar ca eu il simt rau de tot. Mi-ai tatuat pe vise sa te iubesc doar pe tine si acum am ramas pustnic. Me simt dezonorat, singur si cu tot ce inseamna moralitate la pamant. Nu mai am idei, iar curajul nici nu mai stiu ce semnificatie are. Ma uit la toate femeile din jurul meu si ma simt un blocat. Am impresia ca te insel doar privindu-le. Oare ce am facut de merit soarta asta? Ce am facut sa merit frica de o port in inima in aceste momente? Mi sa sting farul, iar barca in care naufragiez nu mai are nici un reper catre mal. Nu mai stiu ce m-ar mai putea aduce pe uscat tinand cont ca in fiecare zi usor ma indepartez tot mai mult catre largul de ganduri necurate ce-mi poseda sufletul. Pe langa cosmarul asta, se mai strang si nori grei de ceata. Ceata ce-mi supune creierul si mai mult la stres.  Mi-am uitat zambetul, nici nu mai stiu sa-l folosesc, iar casa asta? Casa

 Hai sa ne imbracam amandoi in haine calduroase si sa facem o plimbare prin locurile mai putin cunoscute, locuri unde gasim liniste. Sa ne privim si sa ne auzim zambetele cum soptesc fericire. Sa te tin strans de mana si sa-ti conduc pasii spre un taram unde valurile ating calm nisipul fierbinte dupa o noapte de vara incinsa. Mi se pare ca suntem atat de tensionati si uitam din ce in ce mai des sentimentiul de relaxare. Uitam sa mai fim oameni, uitam sa ne mai iubim si mai ales uitam sa ne mai ascultam. E ora doua dimineata si somnul nu imi mai vine. E una din noptile in care mintea-mi explodeaza de ganduri. Incerc sa ma descarc cumva, insa nici o solutie nu mi se mai pare eficienta. Las acest text, ma apuc de altul, o multitudine de idei si vise imi acapareaza degetele ce scriu absurd aceste cuvinte. Am atatea ganduri si pierd controlul lor. E o furtuna in mintea mea si mie greu sa o stapanesc. Ma tot feresc de valurile pline de cuvinte ce dor si ma inec usor in visele spulberate. Pan

Buna!  Mi-a parut bine sa te cunosc si sa te iubesc. De accea iti multumesc!  "Multumesc as vrea sa-ti spun! Multumesc pentru ca m-ai ajutat sa devin barbatul de astazi! Multumesc pentru ca mi-ai dat aripi sa pot zbura din cuib. Multumesc pentru ca m-ai facut un barbat responsabil, care a invatat sa trateze femeia in mod egal intr-o familie. Multumesc pentru ca mi-ai aratat cum pot fi ca sot, cum sa fiu constiincios si sa am grija sa-mi tratez femeia astfel inca nu sa nu se simta o "casnica"! Din pacate astea toate nu au fost indeajuns pentru tine. Nu a fost indeajuns sa-mi pun sufletul pe tava si sa-mi dedic timp ca sa devin barbatul pe care tu ti-l imagineai sa il ai. Am impresia ca ai facut toate astea doar sa ma pregatesti pentru o altfa femeia care sa ma aprecieze cu adevarat! Ma simt pierdut, mi-am pierdut reperul, mi-am pierdut casa." Iubire cu forta nu se poate! Nu se poate, mai ales cand am incercat sa-ti aprind focul din suflet din nou si din nou. Am gasit

 18 martie 2023 Ce faci atunci cand sotia ta iti spune ca nu te mai iubeste? Ce faci cand stii ca o sa inceapa un razboi in care vei face tot ce poti ca sa o recuceresti, sa aprinzi flacara din nou? Si ce mai faci cand stii ca acest razboi pe care nici macar nu l-ai inceput, e deja pierdut?  Ma uit in ochii ei si vad contradictie, vad priviri ce-mi sunt atribuiti mie, insa din gura ies cuvinte ce nu le inteleg... Stiu ca e mai usor sa renunti, insa sa renunti la omul care te iubeste mai presus de orice pe lumea asta? La omul pe care l-ai acceptat asa cum e el, atunci cand la starea civila si ai spus "da"?  Pare un vis ciudat din care nu ma pot trezi. Si e ciudat, deoarece nici macar nu am adormit pentru a ma putea trezi. Ma gandesc doar cum poti a te deziubi de o persoana pe care ai vazut-o langa tine pana la infinit, care ti-a acceptat defectele, care te-a pus pe un piedestal de unde poti inflori in toata splendoarea ta.  E ora 03:07 iar eu incerc sa-mi vars naravul aici pen

12 octombrie 2019 Buna iubirea mea. Te iubesc! De aici ar trebui sa plecam in perioada asta. In zilele astea mi-au trecut prin minte mii de ganduri. Ca vei fi bine, ca nu vei fi. M-am gandit la tine ca si parte din mine, ceea ce si esti, te-am vazut parte puternica, de neclintit si nefricoasa. Eu, debusolat, neatent si speriat.  Mi-am dat seama in perioada asta cat esti in spital ca cel mai mare dusman al meu atunci cand tu nu ai fi langa mine as fi tot eu. Gandul te a te pierde sau a nu stii ca esti bine ma termina psihic!  As fi zambet fara simtiri, iar sufletul meu total in deriva. Nu te speria, doarece imi esti far in marea asta nebuna ce valurile ne poarta prin tot felul de provocari ce mereu imi arata drumul spre mal. Imi esti suport, imi esti sarut, iubire si personalitatea mai puternica din mine. Imi esti tot, draga sotie.  Mi-am dat seama ca acest cuib pe care l-am construit impreuna nu inseamna nimic fara tine! Gol! La fel ca si golul din stomacul meu cand nu-mi esti aproape!