Journal du' Liuborad

Nebierberit, ochi grosi, buze subtiri, uscate, par caramiziu-galbui, carbune in suflet. Obraji reci, nas umed, urechi tarate prin amarul de cuvinte spuse fara de prosos. Brate subtiri, degete lungi, doi pistrui, un cos singuratic pe fruntea prafuita. Unghii rupte, muldare, obosite in incercarea subtila de a misca coapsa moarta a femeii din stanga lui. Decor gri, toamna spre iarna, ger cumplit, suflet pierdut in amintirile inimii. Gand intunecat, picioare inghetate si gust amarui ce duce mai mult a sintome de fiere, decat aroma buzelor fecioarei decedate. Declin psihic si iubire metaforica dintre musca ce zace prin camera intunecata si iubirea mea trantita pe covorul plin de sange. Ranzeste senin si murmura cuvinte cuprinse parca de privirea ei instanta. De ce nu zambeste, nu trasare, nu rasufla? Enervat pe reactiile ei nepasatoare, smulg un ropot de lacrimi seci, doar ca ar impresiona-o. Aceeasi reactie, acelasi subiect, aceeasi privire. Incearc ai fura un sarut de pe buzele ei mov, gl

Ma simt obosit. In mine mahneste inca ceva. Un dor nebun de ceva inca se zbate inauntrul meu. Parca rasare in fiecare moment, precum soarele dimineata, dar se stinge dupa fiecare secunda precum un chibrit ars pana la capat. De fiecare data, doare. De fiecare data o lacrima imi curge pe sub obraz, un fir de par cade, o parte din diafragm uita sa mai pompeze sange, ramanand intr-o meditatie continua. Inchid un ochi, atunci cand imi apare in imaginatie. Creierul meu se joaca parca cu mine, redandu-mi numai portrete a persoanelor de care nu-mi amintesc. Incontinuu imi arata orajii, ochii, parul si gropita din barbie a unei fete pe care nu o cunosc. Cateodata alearga prin visele mele, cu o bentita ce ii tine legat parul si intr-o rochie alba cu margarete imprimate, se tine strans de barele unui scranciob vechi, leganandu-se usor. De multe ori incerc sa nu o bag in seama, dar cand ma uit spre ea, ridica usor capul, iar cu ochii albastri ma arunca in oceanul ce il gazduiesc. Ma trezesc repede

WOW, nu mi-am dat seama, dar a trecut un an de cand am inceput sa scriu. Pe 10 decembrie am inceput aventura. Mi se pare putin ciudat, fiindca la inceput aveam foarte multa imaginatie, insa nu traiam actiunile care imi erau cu pricina insa aveam postari foarte, foarte lungi. Acum imi exprin sentimentele in 2,3 cuvinte insa vi le spun din inima. Cate s-au schimbat intr-un an si sunt mirat ca totusi sunt 3,4 oameni care ma citesc. Zic ca sunt mirat doarece, nu credeam in prima faza ca o sa stie cineva de acest blog. Nume tampit, postari in general cu "ganduri sinucigase" (glumesc), dar totusi inca mai exist. Am fost retinut totusi in ceea ce am scris, doarece poate unele persoane din jurul meu se regasesc in textele mele, iar cateodata recunosc ca desi nu as fi vrut sa le introduc, am tras sageti exacte, precise asupra sentimentelor pe care vroiam sa le impartasesc in realitatea, dar nu am avut curajul. Si da, poate de asta mi-am si facut acest blog. Poate sunt las, sau pur si

Si ce faci cand te pierzi in gandurile inimii? Ce faci cand pur si simplu inima iti cere sa te duci, sa o privesti. Cand inima iti spune cat de prost esti si las.  Am patit de multe ori, sa privesc ochii de care eram inebunit si sa nu pot sa le spun cat de mut ii ador. Am privit aceeasi ochi de mai multe ori. De fiecare daca inima tipa, ochii imi tresareau, buzele murmurau, iar urechile asteptau cu nerabdare cuvintele ce imi stateau pe limba. Mainile imi fugeau spre parul ei, iar nasul adulmeca cu mare savoare parfumul ei trecut. Ii mangaiam buzele crapate cu gandul inimii, iar suflul meu mi se parea mai puternic decat soaptele ce in timpam creierul mi le soptea. Niciodata nu am avut puterea sa raspund cuvintelor ei, iar dupa fiecare intalnire fugeam cu mine intr-un loc singuratic in care tipam in gura mare tot ce sufletul imi plangea prin ganduri. Tremurau pleoapele, iar picioarele fugeau scapate parca din control. Visam mereu parul tau saten in vant, iar obrazul drept stand lipit de

Sufletul cugeta dupa roseata de pe paharul umplut cu vin rosu. L-am secat intr-o graba salbatica. Alcoolul ma face sa simt. Sa simt iubire, triste, frica, timiditate. Ma face sa ma descopar, ma inspira si ma ajuta sa ma redescopar. Suna ca si cum as fi un acoolic notoriu. Defapt doar tanjesc dupa un pahar de vin, dulce. Tanjesc dupa o noapte in care sudoarea mea se inpleteste cu cea a ta, iar visele noastre ne vor lega cel putin pana la rasaritul soarelui. De ce ma lasi sa tremur in intunericul gandurilor tale, iar buzele crapate incerci sa mi le seci de cuvinte neghioabe? Nu ma provoca sa fiu nepasator. Lasa-mi gandul sa te caute, iar inima sa-mi bata la lumina ochilor tai. Lasa-mi bratul sa-ti cuprinda soldul si obrazul sa-ti acopere buzele. Nu fi rece, nu ma minti. Indulceste-te ca si sticla de vin ce o visez, scaldandu-te in apele sarate ale marii. Fi femeia care ma face sa visez si nu cea dupa care visez.

Decembrie 4.  Toamna. Cer rosu, aer rece, parbriz inghetat. Manusi gri. Fular din lana. Caciula. Aburi. Gol in stomac. Iubire muribunda. Decembrie 4.  Copaci obositi. Aspalt taiat. Noxe. Sunet de lebede. Marea gri. Ochiul tau caprui. Pasari. Gard inalt, mort. Electricitate. Decembrie 4. Cald. Zambet. Limba. Maini stranse. Imbatisari. Sarut. Gadil usor umarut tau fierbinte. Iti iubesc alunita. Buzele astern pe fruntea ta. Decembrie 4. Degetul tau mic. Nas rece. Suflul meu. Buza de sus crapata. Vand ce taie in doua spranceana. Vorbe fierbinti. Decembrie 4. Tristete. Privire provocatoare. Mangaiere parsiva. Inselaciune. Inima ranita. Lacrimi. Sange. Planset. Sinucidere. Decembrie 4.

Deschid ochii in fiecare dimineata si ma caut.  Ma caut si realizez ca nu am sa reusesc prea curand sa fac asta. Ma simt trist si amortit. Gandul inca imi zboara la parul tau cret. Inca iti mai visez tatuajul de pe umerii ce cu nebunie ii sarutam. Apas in gol prin aerul rece si imi imaginez drumul degetului meu pe coloana ta si tresaturile atunci cand te gadilai. Imi amintesc ochii tai mari, caprui, prin care ma vedeam barbatul implinit, fericit, ce tremura la atingerile tale. Si acum iti vad mana ce tandru imi mangaie fruntea, incurajandu-ma, cu saruturile tale.  Mi-e dor de zambetul tau, mi-e dor de tine. Imi lipsesc povestile tale despre mare si visele ce mi le cladeam in compania ta. Prin cuvintele tale am vazut pentru prima data marea, iar prin ochii tai rasaritul. Eram ochi si urechi, iar mainile tremurau agale de nerabdare in a fugi cu tine la brat spre largul intins de nisip plin de alge. Prin pielea ta am simtit prima data mirosul apei de mare, iar prin buzele tale am gustat-o

Ce mai faci, fata cu ochii cenustii. Mi-e dor de tine. De ce mi-ai disparut din vise, de ce ai inceput a-mi respinge gandurile ce iti poposeau inima, de ce nu imi mai trimiti priviri de foc? Inimii mele ii e rece, tremura dupa cenusa buzelor tale. Sunt atat de obosit si cuprins de o umbra nefireasca. Vin-o te rog, am nevoie sa-mi readuci lumina deasupra buzei de jos. Am nevoie si sa mi-o incalzesti pe cealalta. Am nevoie de tine fata cu ochii cenusii, pur si simplu sa iti simt prezenta. Pur si simplu sa iti simt copsa plina de saruturile din diminetile tarzii.  Am adormit si m-am trezit singur, m-am trezit infrigurat, inmurmurit cu ganduri funebre. Zabovesc intre doua luni singuratice, fara de comete prin jur. E atat de intuneric, iar eu sunt coplesit de marimea acestora. Mi te inchipui pe tine, ochi cenusii, fruntea lata, doar ca lipsesc stelele din parul tau. Lipsesc valurile ce tind din parul tau albastru ce imi acopereau obrajii incinsi dupa serile la un pahar de vin. Oh, cat mi-e

Incerc sa-mi dau seama ce inseamna cu adevarat sensul cuvantului "te iubesc" de la sfarsitul fiecarei fraze pe care o rostesc. Cu teama realizez cum gandul fuge cu totul in alta parte decat locul in care ma aflu. Nu traiesc sarutarile, nu simt suflul pe care vreau sa-l fur cand sunt acolo, nu imi reamintesc gustul ultimului sarut, iar fluturii au fost inlocuiti cu un gol imens, un gol finit doar de privirile tale, fata cu ochi caprui si buze fierbinti. Cuvintele ei nu ma duc pe plaja imensa unde noi visam, cuvintele ei nu imi satisfac gandurile, iar vocea ei nu e atat de odihnitoare precum a ta. Mi-e dor de vorbele intelepte cu care ma ameteai, de cuvintele mereu impunatoare asupra caracterului mei si imaginea ta de fata rea. Inghit in sec, ma resemnez si incerc din nou sa zambesc. Gandesc sec la acel "te iubesc" iar gandul imi tremura stiind ca il voi pronunta din nou, fara nici un sens, fara nici o traire, fara nici o vlaga. Gandesc ca vine seara, iar vocea imi va

Ma trezesc cu mirosului parului tau. Ma forfai prin pat iar cu mana dreapta te caut prin el. Stiu ca ar trebui sa fii acolo, ai ramas cu mine, m-ai sarutat, mi-ai spus ca ma iubesti. Sau a fost doar un vis ciudat? Un vis ce mi-a mancat gandurile pe timpul noptii. Trebuia totusi sa fii acolo, iti simt parfumul, iti simt urma trupui pe saltea, iar cearsaful de care m-am dezvelit pentru a te inveli, nu il gasesc, deci ar trebui sa te aflii pe aici, pe undeva. Si totusi perdeaua trasa e un semn ca nu ai fost. Mereu aveai boala de a-mi arata soarele de dimineata sarutandu-mi fruntea invelita de urma rujului tau rosu. Zambesc si incerc din nou sa te caut prin pat. Am gasit un fir de par lung, iar cu acel ranjet de copil ma gandesc ca a avut cine sa-mi priveasca buzele amortite in aceasta seara, dar totusi nu esti. Nu simt aroma de cafea cu care ma asteptai de obicei, insa usa de la camera e intredeschisa. Incerc sa deschid un ochi in a descoperii formele soldului tau in pragul usii. Esti aco

O zi lunga, monotona si o durere neverosimila de cap. O zi cu un aer mahnit in care mintea, obosita de durerea gandurilor ce par povoara, subjuga bataile inimii tot mai induiosate. Mi-au slabit trairile, iar visele le-am lasat uitate prin camera, plina de panza de paianja, a mintii mele. Am obosit, cautandu-mi iubirea prin norii de furtuna ce vroiam a-mi trezi idioatele idealuri. Asa hoinaresc printre zarile zglobii ce nu-mi aduc altceva decat asteptare si durere.  Mi-e foame de iubire, mi-e sete de acele saruturi ce le traiesti cu adevarat. As putea spune ca am un dor nebun de a strage pe cineva in brate, de a ma ineca intr-o mare de sentimente, sentimente ce le-as lasa apoi sa-mi spulbere sufletul. Ce-l putin poate asa s-ar mai trezi, ar mai respira putin. Mi-e dor sa am pe cineva in brate plictisindu-ne la un film. Mi-e dor de acele atingeri ce-ti redau fiorul transformandu-ti pielea intr-una de gaina. Mi-e dor de acea privire in care te vezi pe tine insuti. Privire calma, limpete c

De ce ma intrebi de fosta? Nu exista fosta, cand nu a fost niciodata a ta. Chiar daca am iubito mai mult decat toti fostii la un loc. Imi e dor de ea mai mult decat de mine, dorindu-mi cate 5 minute dintr-o secunda sa o privesc, sa realizez ca traiesc, sa realizez ca exist cu adevarat. Ce va opreste? Nu neaparat ne opreste cineva. Suntem la fel, fugim de noi. Sau cel putin asa vad eu situatia. As fi vrut sa o mai am la piept aproape, in serile reci de toamna.  Acum nu stiu cum ma vede, nu pot sa o citesc, doarece ochii ei caprui reflecta maroul ceaiului de dimineata, in care ne pierdeam amandoi. Nu pot sa o mai privesc direct, ma vad pe mine fericit, iar in plus mi-e frica sa nu ma pierd din nou, sa nu imi fuga inima, iar glasul care deja mururit de frumusetea ei s-ar opri fara vre-o explicatie.  Oricat de singura ar fi, nu as putea sa ma duc pentru a o imbratisa, nu as putea sa ii spun multe lucruri pe care ar trebui sa le stie. Ma chinui de ceva timp sa redactez anumite secvente din

Si mi-e greu sa-ti spun ca ti-am pastrat un loc cald in inima mea. Mi-e greu sa-ti spun ca ochii mei zabovesc dupa zambetul tau retoric. Mi-e greu sa-ti spun ca iti vreau inima in mainile mele reci, pentru a-ti putea readuce viata inapoi. Mi-e greu sa-ti spun "buna!", sa te intreb ce faci, sau daca te mai gandesti la mine. Mi-e greu sa-ti spun ca mi-e dor de parul tau, spic bolnav de raceala ce tine o vesnicie.   Mi-e dor sa imi spui cuvintele tale intelepte, cuvintele ce ma marcau si ma invatau. Mi-e dor de parfumul tau blestemat, ce imi mancau unchiile. Mi-e dor de buzele tale, ce imi captivau ochii precum apusurile de toamna. Mi-e dor de mainile tale reci, pe care le incalzeam cu sufletul meu, alimentat de caldura gandurilor tale. Mi-e dor de tine, serioasa, matura, naturala. Mi-e dor de tine frumoasa, cu bratele largi deschise, ce imi strangeai gandurile cand zaboveam nelinistit pe campuri. Hmm, noapte tarzie de inceput de toamna. Gandurile ajung la un capat de drum. Ma u

E greu sa traiesti fara sentimente, e greu sa respiri fara iubire, e greu sa privesti fara ca cineva sa-ti capteze atentia. Te-am cam lasat balta, tu, cea din visul meu. Aproape te-am uitat. Nu stiu daca iti era dor de mine, dar eu suspin minut cu minut dupa ochii tai calzi. Stii, imi era dor de tine, de frumusete. Imi era dor sa mi te reamintesc, tu, fata din vis. Imi era dor sa iti simt zambetul, sa iti citesc ochii. Imi era dor sa-ti urmaresc miscarile, sa te privesc ca si cum ai fi un film. Cel mai interesant, placut si captivant film pentru mine.  Doamne, cat de frumoasa esti, imi tipa urechile in minte, iar inima imi bate, ca si cum proiectile trase de un tanc urias imi zdrobesc pieptul. Imi furi ochii, iar zambetul meu prostesc nu vrea sa se astampare in compania ta. Scot vorbe neintelese de mine doar ca sa te fac atenta, iar urechile imi sunt atintite asupra buzelor tale. Nu ma satur in a te privi. Nu ma satur in a-ti fura energia pozitiva pe care o emani si as vrea sa nu ma sa

Conduci cu apusul in spate. Mergi in nestire afundandu-te tot mai mult in adancurile noptii. Respir adanc si tragi pe gat o gura de votka. Iti sugrumi orice sansa de a fi constient, in timp ce masina ruleaza singura de parca ar cunoaste drumul. Mananc vise pe care le inec in alcool, mananc imagini pe care le pierd odata cu soarele ce apune dupa dealuri, mananc sunetul glasului tau pe care mi-l fura sticla de bautura spirtoasa. Mananc timp, dar starea de foame ce tinde spre iubire devine din ce in ce mai acerba si beau praf, ce aseaza un strat consistent pe inima mea. Ma opresc din condus, cobor din masina si ma intind pe asfaltul ce plange sub picioarele mele. Il mangai si il consolez. In fiecare zi timpul trece peste noi, lasandu-ne gropi printre ganduri. Oameni grabiti ce ne calca in picioare doar din interes propriu, pentru a ajunge la o anumita destinatie. Desibilam o alta sticla de votka si incepem a trage de toate corzile vocale descarcandu-ne supararile in tipete, ramanand doar

E o chestie sa poti sa-ti indeplinesti visele. Poate e mai important sa-ti indeplinesti gandurile care te apasa zi de zi. Restanta la gaz sau chiria care trebuie platita, iar si iar. Aceeasi rutina zilnica. Aceleasi dimineti seci, cu parul nearanjat cobori pe scari pentru ca lifltul nu merge, te imbarci in masina. Pornesti masina dupa care te gandesti cat de bune ar mai fi fost 15 minute in pat. Te trezesti la realitate cand opresti motorul. Injuri in gand, iar ca sa te calmezi imi infiripesc in minte ca poate se gandeste la tine. Apesi in nestire butonul de "next" de la cd player, cand deodata o melodie ce te inmoaie iti trezeste toate simturile din corpul tau. O asculti pe repeat vre-o 12, 14 minute, in functie de cum prinzi semaforul. Ajungand la punctul culminant, cel de a astepta "verdele", un somn generic te cuprinde, dar nu dureaza mult, pentru ca cel din spatele tau claxoneaza de zor. Au trecut deja 5 secunde din verde, ceea ce inseamna ca "am frigideru

Nu te-am mai chemat, nu ti-am mai vorbit, dar tu probabil imi tii legat sufletul de mana ta, iar mintea mi-o afunzi in ganduri ce imit sentimente care imi transmit dor. Dor de sarutul in noptile tarzii, dor de cafeau bauta la miezul unui rasarit, sau dorul de parul tau ce imi mangaia pieptul dezvelit. Si totusi incet imi sec visele de imaginele abdomenului tau, sau a umarului gol si il umplu cu inchipuirile unei persoane imaginabile. Ii spun La, cu parul de culoarea spicului de grau, ce tinde spre o toamna calduroasa. Numai bine pentru a-mi alina vara torida pe care ai lasa-to in urma ta. Cu ochii plini de un foc albastru, imi aduce racoare mintii, ce se zbatea in zacamintele privirilor tale seci. Cu pielea de natura trandafirilor imi mangaie usor obrazul aspru, iar cu un ton obraznic imi spune ca "barba asta trebuie data jos!". Ii zambesc, o sarut pe frunte si ma simt nebun, atras de zambetul ei de copil  ce ma face sa redau fetei mele acel ranjet adevarat. Imi adoarme mereu

E duminica seara, iar dupa o limpezire acerba a mintii, realizez ca am o pofta nebuna de o sticla cu vin. As soarbe-o ca pe ultimul sarut adevarat si as privi-o ca pe o pereche de sani perfecti tolaniti la razele soarelui pe o plaja parasita. As lasa-o sa imi curga prin vene la fel ca pe ultima dragoste si sa imi adulmece inima precum dorul pe care ti-l port, iubire. As inghiti-o ca un nesatul, precum erau cauvintele mele ce te incalzeau ca mai apoi sa sparg paharul in memoria ultimei noastre partide de dragoste.  Dupa vre-o 5 pahare cu siguranta as incepe s-o patjocoresc doarece va incepe sa se joace cu mintea mea, sa mi te arate ca si cum te-ai duce la dus, dezbracata de caracterul tau spinos, ce mereu imi intepa inima, iar simturile imi vor lua razna, nestiind adevarul din umbra ochiilor mei, sau sa pot decoda cuvintele reci ca un vant de toamna pe care mi le sopteai la ureche. Cel putin ea imi va putea incalzi inima momentan, redandau-mi rosul din obraji, sau gandrile necurate.

Am vrut sa incep cu puncte, puncte. Mi sa parut prea banal. Nu am mai scris, nu am mai avut nevoie, nu am mai trait, nu am mai gasit, nu te-am mai gasit, poate am incetat si sa te caut. Stiu ca esti acolo undeva, dar nu sunt singur daca ma astepti pe mine. Nu mai sunt sigur de nimic. Incet zilele trec, nebagandu-ma in seama. Incep sa respit tot mai greu, sa gandesc mai putin, sa devin un "zombie" autohton, cu acelasi program in fiecare zi, balan, plictisitor, fara culoare.  Traiesti fara sens, ca si cum ai conduce pe o sosea, singur, pe o furtuna groaznica, incercand sa tii controlul gonind printre gropile ce-ti ies in cale. Desi e cald inauntru, ascultand pe repeat melodia preferata, doar, doar sa-ti mangaie sufletul pustiit si prafuit, ai impresia ca acei stopi reci te strapung, lasandu-ti urme reci si dureroase. Ce ai putea face decat sa schimbi intr-o viteza inferioara si sa pleci mai departe.  E dureros momentul cand o melodie iti trezeste atat entuziasm in ganduri,

Iubirea aia de copil. Iubirea adevarata, fara prejudicii in care un sarut era un sarut. Il simteai, ti se facea pielea de gaina si nu aveai fruturasi in stomac, ci un intreg ecosistem. Acel sarut de simteai cum inima iti bate in gat de abia poti respira. Acele atingeri timide ce iti cutreieram coloane. Soapta sincera la ureche a unui "Te iubesc!" cald. Mana ta sumbra pe pieptul meu, sau gustul firelor de par in diminetile tarzii. Rasul copios dus pana la lacrimi, a unui gadilit copilaresc, sau de palma dupa o cearta rece. Vocea ragusita dupa o noapte lunga, sau maraitul dulce Ochii pe jumatate adormiti, dar mereu atenti la zambetul tau. Un zambet de buna dimineata, sau micul dejun preparat cu multa dragoste. Tocul tau rupt, sau perechea de slapi, plangandu-te mereu ca iti fac rana. Smiorcait. Lacrimi. Suparari. Impacari. Tineri de mana. Rasarit.

De ceva timp, gandurile imi sunt imprastiate. Am lasat iubirea intr-un loc intunecat, de unde sa o privesc cu nonsalanta. Am lasat-o cazand ca un copil pedespit dupa ce sparge toate farfuriile frumos aranjate de mama lui in bucatariea aproaspat vopsita. Da, mi-a spart fiecare bucatica din inima, sfasiat fiecare particica din suflet, furat fiecare gand. Am devenit inconstient din acest punct de vedere. A! Si sa nu crezi ca te-am uitat. Nu, nu am lasat prada uitarii nici un moment petrecut cu tine. Prima intalnire, prima mangaiere, primul sarut, prima noapte, prima cearta, prima despartire, prima impacare, dupa care prima data cand am fugit de frica. Imi era frica de mine, de ce nu eram.  Acum, imbratisat de frica, nu am curajul de a-ti cere inapoi sufletul, inima. Nu am demnitatea necesara de a-ti zambi, de a te atinge. Am ramas intr-un impas, din care nu cred ca voi mai avea sansa sa ies. De multe ori ma gandesc, daca candva ma vei mai lasa macar sa te mangai, sa iti fur particulele mi

Ingropat in vise imi zmulg creierii in a-mi creea cai de iesire din subconstientul meu. Umplut pana peste cap de speranta, incerc a ma proclama personajul principal al vietii mele. Ma las in urma si plin de ura ma izbesc de peretii goi ai inimii mele, zdrobind amintiri ce candva ma duceau cu gandul la tine. Parasit de iubire, imi voi dezlega sufletul si il voi lasa sa zburde catre Pacific. Am auzit ca acest ocean ii va reda libertatea, curatandu-l de nepricopsirea faptelor mele. Imi voi alunga fiecare gand care imi povesteste de tine, sperand ca la un moment dat sa pari pentru mine, doar o persoana ce candva a trecut prin viata mea. Imi voi lega mainile si le voi biciui pana vor uita mangaierile tandre de pe coapse, caldura trupului tau in diminetile de iarna, sau forma sanilor tai. Imi voi blestema picioarele pana vor constientiza ca nu toate drumurile duc spre usa casei tale, chiar cu pretul de a uita pasii grabiti spre cautarea sarutului tau. Am sa-mi invat ochii sa orbeasca. Nu, nu

Nu as cere mult. Doar o masina cat sa putem dormi comod si pe tine. Tu, acea fata ce mereu imi rasucesti creierii si imi storci inima, ca mai apoi tot tu sa o usuci, sa ai grija de ea sa o faci din nou sa bata. Apoi am pleca amandoi spre locul unde ne dorim cu desavarsire sa fim, sa visam, sa ne reculegem, sa ne iubim. Am opri in fiecare loc pentru a privi rasaritul, pentru a te privi cum renasti in fiecare dimineata redandu-mi acelasi sincer zambet de copil, iar sarutul tau suav sa imi mangaie buzele. M-as spala in fiecare dimineata in ochii tai, mari, iar parul tau imi va sopti traseul pe care il voi urma. Iar la apus sa te privesc cum, desi a trecut inca o zi din viata noastra, tu intineresti, fiind din ce in ce mai frumoasa. Nu m-ar interesa nimic pe lumea asta in afara de tine, de mirosul pielii arse de soare in iunie, sau gustul obrajilor tai sarati din cauza apei din mare si plini de nisip, de un rasarit in care sa te vad zambind, cu o mana deasupra gatului meu, iar eu sa te man

Ma gandesc deodata cate lucruri, cate ganduri, idei ascunde privirea ta. Da! Privirea ta angelica, care pe mine ma inebunit de la prima intalnire. Acel opt martie, care tatuat va ramane in amintirile mele. Habar nu aveam despre tine, nu stiam cum sa-ti zambesc, cum sa-ti vorbesc, sau sa te privesc. Tremuram de nerebdarea privirilor tale si eram al dracului de emotionat cand cu ochii aia mari ai tai ma priveai, redandu-mi zambetul pe buze. Stiam doar ca tu erai fata care in fiecare ora a zilei isi spuneai sa ascult o melodie. Iar eu, inmarmurit de gandurile care iti erau alocate, o intreaga ora in urechile mele canta acea melodie pe care mi-o recomandai si cu nerabdare o asteptam pe urmatoarea. Eram fericit ca te gandeai la mine. Pur si simplu.. Mi-e dor de tine, intr-o oarecara masura. Mi-e dor de si acum de parul tau cret, culoarea de care niciodata nu erai multumita, vocea ta dulce, ochii gingasi, tenul tau, tinerile de mana, parfumul, sau conversatiile noastre. Mai invatat din nou s

Am fost derutat o vreme. Pustiit de mine insumi si lasat intr-un colt pentru a medita. Medita la intrebarea fara raspuns, intrebarea care mi-a fost pusa la un interviu, ce consta in obtinerea unui job. Nu conteaza ce, unde, care. Conteaza ca acea intrebare ma pus pe jar. Ma distrus psihic, ma determinat ca in sfarsit sa imi dau un pumn in cap si sa realizez ca porcii nu zboara, nu exista pastele cailor sau tot ce zboara se mananca, cum ar veni. Suna ceva de genul: " Ce ai vrea sa faci in acest moment, sau ce ar trebui sa faci ca sa ti se schimbe radical viata". Mi-a trantit un intreg bloc de o suta zece etaje in cap. Deodata, mi-am pierdut controlul asupra mea, mintea a inceput sa fie cuprinsa de o ceata densa, iar o mare nelamurire sa abatut asupra mea. Eram intr-o situatie pe care nu am mai fost pus. M-am blocat, m-am pierdut si am si sfarsit tragic, in sinea mea. Eram ridicol daca raspundeam ca un castig la loto ar schimba-o radical, sau sa ma mut singur, sa incerc sa fiu

Nu pot adormi. Gandul imi zboara la toate tampeniile posibile. Esti copil, vrei sa devii mare. ajung sa traiesti vre-o doua decenii din viata asta si te gandesti ca ti-ai dori pe cineva sa-ti fie aproape,dar te trezesti singur. Asa ca imi schimb repede in minte acest gand, ridic privirea in tavan si meditez, iar deodata in cuibul gol din capul meu se repede o fraza de genul: "nici nu stii cat imi doresc, doamne, o ureche care sa-mi descante bataile inimii, mirosul de parfum de alaltaieri si un umar gol pe care sa incerc din rasputeri sa il gadil. Nici nu stii". Privesc din nou spre infinitul tavan si as vrea sa imi inchipui dar fara sansa. Inima e prea umbrita de ranile trecutului iar amintirile ma zgaraie mereu cand prin vise vreau sa le mangai. Mi-as dori sa fiu acum langa un lac, sau ceva de genul sa ascult apa, razele lunii sa imi zgaraie retina iar vantul sa imi spele creierul. Mam saturat sa fug de unul singur, sa incerc sa zbor fara aripi, sa gandesc fara minte, sa ma

 In sinea mea, langa o cana mare, plina de cafea,  daca candva ma vei mai lasa sa ... Ma mai gandesc la tine. Sa te privesc, sa-ti vad ochii amortiti de placere dupa o noapte petrecuta impreuna si obrajii, rosii, crapati de sarutarile mele. Si parul, care fara suparare, ii mai pastrez si acum parfumul, si-l adulmec din cand in cand ca sa-mi amintesc de tine. Sa-ti suflu in palma, ca mai apoi sa te sarut usor si sa te gadili. Sau sa te sarut dupa ureche, iar tu sa ma strangi puternic de par, ca mai apoi sa-ti incolatacesti piciorul drept pe langa al meu. Sa te prind de mana, sa te trag spre mine, sa te strang, cum te strangeam odata, iar tu te suparai, spunand cu un ton de copil artagos ca te doare. Sa te cuprind in brate cand dormi, sa-ti tin de cald si sa ma lupt cu personajele rele din visurile tale. Sa te astept cu cafeaua la pat doar pentru un simplu sarut. Sa ma ascund sub umarul tau cand ne uitam la filme de groaza, ca ma apoi sa ne pierdem sub plapuma moale, in propriul nostru f

Stii ce e urat? Ca ajungi sa iti placa o persoana pe care o considerai prea imatura pentru tine, acea persoana pe care acum mult, mult timp am refuzat-o de atatea ori, iar cand poate vroiam sa fiu cu ea am lasat-o balta. Nu am constientizat sufletul ei de copil, curat ca o lacrima, chipul ei nepatat inca de sangele machiajelor sau a fondului de ten. Atunci eram mici, si eu si ea, inconstient de lucrurile pe care le faceam, am ales o alta cale. O cale nedreapta, am realizat pe parcursul timpului. Dar timpul trece, a trecut peste amandoi. Eu acelasi dobitoc, ea? Crestea, ca o floare, se facea din ce in ce mai frumoasa, mai desteapta, matura. Eu nu puteam face altceva decat sa o privesc. Ma uitam si cu ciuda o vedeam cum am pierdut printre degete un copil simplu, timid, sincer. Ma gandesc ca poate in cacatul asta de viata pe care o duc, ea putea fi soarele. Ea putea fi copilaria din inima mea, zambetul dintr-o dimineata ploioasa. Acum ma uit la ea si realizez ca e persoana care, fara voia

Imi spunea ca alta femeie nu va mai putea iubi. E ratacit intr-o alta viata in care nu se simte motivat si ar vrea sa plece. Ar vrea sa lase totul in urma, sa o ia de la capat. Imi spunea ca abia dupa ani si-a dat seama ca, poate aceea fata care ii era destinata lui, a trecut ca o adiere pe langa el. A fost vantul ce il purta de pe un nor pe altul, ploaia calda ce il trezea in diminetile secetoase, sau fulgerul ce il resurscita cand avea mintea incuiata. Si-a dat tarziu ca poate a dat cu piciorul la singura iubire adevarata pe care a simtit-o in viata lui. Si-a dat seama ca a fost momit de ganduri ce duceau la o tenta de mandrie barbateasca si ca a gresit cand a plecat de langa ea. Dar totusi se trezeste cu gostul buzelor ei, mirosul rimelului, iar din cand in cand are impresia ca in gura simte cate un fir de par lung, ondulat, roscat. Nu inceteaza si ma dispera povestile pe care mi le nareaza despre momentele pe care le-au petrecut impreuna. Prima intalnire, geaca neagra de piele, ace

Si m-am schimbat. Nu mai sunt acelasi pusti ce vroia ca totul in jurul lui sa fie cat mai "ok" posibil, chiar daca el nu era. Nu mai sunt acel baiat care facea pe prostul pentru a iesi in evidenta si suferea de atentia pe care nu o avea. M-am schimbat, desi in mare parte nu in bine si recunosc ca nu imi place, m-am schimbat. Mi-e greu sa spun ca poate m-am maturizat. Candva am gresit si am tot gresit in continuare, iar daca nu o faceam eu, o faceam oamenii din jurul meu. Asa am apucat sa realizez ca lumea din jur, oricat de mult ai vrea tu sa o faci sa para perfecta, nu o sa reusesti. E foarte gresu sa schimbi ceva la tine, dar sa schimbi o persoana? In schimbi ai posibilitatea de a-ti alege persoanele din jurul tau. Ai dreptul de a avea si de a alunga pe cine vrei in viata ta, cu sau fara argumente.Insa in totdeauna ar trebui sa gandesti inainte de a o face si nu odata, ci de zece ori. Evalueaza prietenia ta cu acea persoana, reia fiecare moment placut, comportament, vorbe,

Stii, te-am visat azi noapte. Pareai vesela, aveai o stare de spirit ce imi aducea aminte de momentele in care eram doar noi doi. Mai chemat la tine sa ne lamurim in privita noastra. In prima faza am crezut ca glumesti sau ca faci asta doar ca sa te razbuni pe mine pentru ca te-am facut sa suferi. Eram total coplesit de situatie si pus intr-o postura ce nu credeam ca am sa mai fiu vreodata. Nu stiam ce sa fac, ma gandeam daca sa vin sau nu, iar daca vin ce sa-ti spun. Intr-un final am zis sa-mi ascult inima. Retrasa in partea intunecata a trupului meu am ascultat-o, iar raspunsul ei a fost pe cat de sincer pe atat de dureros pentru mintea mea. "Du-te si vorbeste-i, caci poate asa imi voi recupera si eu cealalta jumatate din mine..." Am ramas uluit si inecat in ganduri ce imi readucea trecutul in fata prin diferite moduri. Eram emotionat, iar sangele fierbea in mine. Simteam cum cutia toracica mi se dilata in timpul respiratiei iar aerul ce iesea din mine parea mai mult a foc.

Voi mai credeti in visele voastre? Mai crede cineva in visul din copilarie? Cand ne faceam planul de zbor spre o viata de adult in care nu existau furtuni sau suferinte? Mai crezi in tine, in copilul ce era candva, cand care te rugai de mama sa iti cumpere si tie o minge cu care sa te poti juca, iar tu dupa primul sut o spargeai in trandafirii din fata casei? Apoi erai fugarit prin curte si din cauza mingii, care noua fiind ai distrus-o dintr-o clipire si din cauza trandafirilor de care bunica avea grija fiindca i-ai rupt. Tu mai crezi in copilul ala ce pleca pe dealul intins in cautare de fragi si venea acasa ros in jurul gurii si plini de tepi intrati sub piele. Mai crezi in copilul ce juca fotbal in curtea bisericii, pana venea preoteasa de ne alunga? Aceeasi curte in care ascunselea si intalnirile cu fetele de peste pod ne duce dorul acum...Mai crezi in copilul care strica boldurile mamei pentru a face carlige, iar maturile bunicii pentru pluta, ca mai apoi sa petreaca ore intregi

As vrea sa o mai vad odata iesind din acel dus. Sa o vad cum se stranba din cauza gresiei reci, sa o aud din nou spunand ca sa ingrasat sau daca o mai iubesc. As vrea sa ii pot mirosi din nou parul ud, plin de calcar, spalat cu samponul meu barbatesc, sau pielea ei fina, de care nu ma saturam sa o gust oricand imi treceam buzele pe umarul ei gol. Sa ii ma joc cu degetele pe pielea ei, sa fac un labirind prin care sanii ei erau singura cale de iesire. Sa fac un pod din coloane ei vertebrala de pe care sa sar intr-un ocean de vise pe care noi il construisem, ca mai apoi sa ma inec in gandurile ei pline de ... de nu stiu. Mereu si le-a ascuns de mine. As vrea sa ii mai simt inca o data trupul aproape perfect structurat, sa o mangai usor pe solduri, ca mai apoi sa tresara. Imi placea sa o gadil, iar cand se excita imi tragea un zambet demonic, din care cu siguranta rezulta o seara nebuna de dragoste. Sa zburam impreuna prin aceasta lume era singura noastra cale de salvare, sa ne i

Ma opresc din fumat tigara si ma sterg bine la ochi! O fi ea? Ce-a care cand imi zapacea gandurile? Daa.. E fata cu parul roscat facut bucle, cu ochii caprui, ochi ce nu ii voi putea uita prea curand. Imbracata la fel, cu geaca aceea veche, neagra, cu acei blugi mulati, cerceii mei preferati si parfumul ce candva imi lua mintile. Ma aproprii de ea si cu timiditate ii soptesc: -Hei! "Ce faci?", ii zic transmitandu-i pe langa un gand bun si un zambet mai mult sau mai putin cinic. "Ma gandesc la tine..", continui eu cu un gust amar. Imi tremura pielea, imi creste pulsul, mi se usuca buzele. Inghit in sec si ii soptesc: " Mi-e dor de un sarut de-al tau!" Isi fixeaza un punct in indepartare si reuseste spre mahnirea ma sa nu ma bage in seama. "Ma aude oare? Vrea sa ma auda?" Ma inunda intrebarile astea doua. Acum cand suntem unul langa celalalt dupa atat timp, de ce nu imi spui nimic? Cel putin scoate-mi ochii, tipa la mine si roaga-ma sa iti explic d

Nu mai am ganduri. Nu mai visez, nu imi mai promit nimic, nu mai fac planuri. Simt cum timpul se scurge pe langa mine fara ai realiza scopul.Sunt de aceeasi parere ca si ceilalti, ca poate acesta le rezolva pe toate, dar oare cand? Cand voi putea sa spun si eu cu varf si indesat ca : " DA! " Sunt fericit, iubesc din nou, iar viata mea decurge conform unui sir de evenimente total opuse celor care imi strabat lumea in aceasta perioada. Cand voi putea sa incetez a mai purta masca falsa, cuprinsa de un zambet cinic de care mi-e din tot sufletul scarba de el. Nu mai pot sa imi ascund lacrimile sub pielea mucegaita din obrajii mei. Ma dor genele de la atatea clipiri in care mimam adevarul, sau ma indoiam de cuvintele mele si fruntea ce o mangaiam in semn de disperarea. Si parul plange, cand simte suferinta neuronilor mei, alaturi de buze, care traiesc in trecut, la gandul ca, candva, savoarea buzelor fierbinti le faceau sa traiasca. Le e dor sa simta pielea ta aspra, gustul sarat a

Neata lume! E joi e "Valentine's day". Cata fericire pe capul tuturor indragostitilor. Flori peste tot unde arunci ochii, miros de tarabe pline cu toate rahaturile impanzesc strazile, iar vanzatorii, niste cersetori care te ademenesc cu tot felul de replici. Sunt putin frustrat pentru ca inca nu am curajul sa-i zic daca iesim undeva mai pe seara. Sunt frustat pentru ca mie frica de mine. Da! De mine mi-e frica. Realizez ca sunt un prost si incerc sa ma repar, dar degeaba. M-am obijnuit sa pierd din cauza rationamentului meu. M-am obijnuit ca lumea sa se indeparteze usor, usor de cararile vietii mele. Sunt frustat pe cei ce iubesc! Ei au parte de bucurii, de imbratisari, saruturi, ganduri, vise, planuri. Eu? Ma gandesc ce sa ii spun sa nu o indepartez, cum sa fac sa o apropii, ce sa gandesc ca sa nu o plictisesc. Ma gandesc cum ar fi cu ea, cum ar fi fara. Ma gandesc daca ar accepta sa mai iesim la un film. Ar fi frumos, sa fac o obijnuinta. Chiar daca am mai fi prieteni s

Stii, ma intreaba daca am fost vreodata la mare. Ii raspund cu dezamagire ca nu. Dar am visat doua decenii la momentul in care o sa las apa sarata sa imi acopere trupul. Mi-a promis ca o sa ma tina aproape de ea. Mi-a zis ca anul acesta nu ma va lasa sa zabovesc singur printre zidurile de beton a aceluiasi cartier intunecat si plin si vagabonti. M-am saturat sa privesc cum soarele rasare de dupa blocuri. M-am saturat de toata aglomeratia asta urbana in care oameni nu fac altceva decat sa-si complice viata. Eu vreau simplitate. Vreau sa fim doar noi doi, intr-un colt al lumii. Un colt acoperit de nisip si incalzit de petalele soarelui. Cu o cabana undeva intr-un loc restrans in care sa ne putem feri de vazul celor prosti.Stii mi te imaginezi cum stai dezvelita pe nisipul fierbinte. Privesc cum soarele te imbratiseaza lasand dare de bronz in locurile unde te-a atins. Pivesc cum vantul isi trece degetele prin parul tau cret, cum iti separa fir cu fir de parca mai apoi marea ar trebui sa v

E luni dimineata, in jur de ora unu. Nu am somn. Sau mai bine zis ceva nu ma lasa sa adorm. Am sentimentul ca trebuie sa astept pe cineva, patul fiind gol. Privesc fereastra. Privesc cu mii de fulgi se unesc pentru a fi impreuna. La lumina uui felinar stradal acestia isi joaca rolurile ca niste actori adevarati. Plonjeaza usor spre pamant purtati in plama de catre vant. Pentru el e o joaca, ii ridica inapoi pe cei visatori pentru a le mai da o data sansa la o ultima vedere asupra noastra, dupa care ii aseaza in rand cu ceilalti. Ceilalti fiind fulgi lenesi, cei care se misca agale si poposesc pe fereastra cuiva cu gandul sa scape de acest drum dintre nori si pamant, pe cei destepti care gandesc fiecare miscare pe care o iau, incercand sa aterizeze pe planuri intinse de unde pot sta alaturi de cei de-o seama, pe cei curajosi care il roaga sa le de-a o ultima suflare ce sa-i poarte pe taramuri necunoscute, sau la barierele dintre cald si racoare, pe cei fricosi, care din pricina gandirii

Sunt putin nervos in seara asta.Am o stare aiurea, ma simt agitat. Poate ca e mai bine sa-mi tin gandurile intr-o  cusca in noapte asta. Intr-o cusca ultrasecurizata, una din care sa nu pot iesi pentru a se imprime pe o foaie hartie sau pe blog. Ma simt ciudat si poate am nevoie de o schimbare in viata mea. Am nevoie de aer proaspat, de aer incurajator si optimist, unul sa-mi dea forta psihica de a trece peste caracterul meu las si sa spulbere memoriile ce ma inunda cu idei de imi storc creierii! Ma simt singur si trebuie sa stopez  a ma izbi in zidurile stramte a constiinte mele. Nu mai am puterea de a respira si incerc cu disperare sa fug. Sa fug de mine, de sufletul meu ratacit pe alei incrusitate a unor povesti de dragoste cu nu au nici un sfarsit in mintea mea. A lasat pe fiecare, intr-un mic colt a unei carari fara infundatura cate o mica parte din aura lui. Iar acum destramat are nevoie de incredere, de caldura. Are nevoie de a se reculege sunt indrumarea mintii. Am nevoie de as

Sunt plin de invidie. Sunt invidios pe persoanele care au trecut prin viata mea, iar acum au tot ce is poate dori un simplu om. Au parte de iubire infinita. Ei au avut norocul ca in viata lor sa apara acea fiinta care sa le completeze inima. Sa le completeze sufletul si mintea, sa le completeze fizic. Acea fiinta care sa te faca sa traiesti. Sa iti dea un rost sa te trezesti dimineata si de a ti-o imagina cu ea in brate. Sa-ti imaginezi cum te scoli din pat pur si simplu cu cateva momente inaintea ei. Doar pentru a privii-o cum doarme, cum tresare sau cum viseaza. Apoi sa deschizi fereastra si sa vezi cum lumina ii atinge pielea umeda de sarutarile tale. Sa o usuce si sa se amestece cu gustul buzelor tale, dupa o noapte in care luna a fost martora a iubirii voastre. Apoi sa ii pregatesti cafeaua doar pentru ai fura un simplu suras sau un cald "Te Iubesc"! Intr-un fel ma bucur pentru ei, deoarece sunt persoane care au o importanta desul de mare pentru mine. De aceea in momentu

Stiti, astazi m-am intalnit cu o veche persoana, cu o importanta destul de adanca in inima mea. Stiu, poate citesti si tu prostiile pe care le zic aici, dar ... Dar nimic. Mi-am dat seama cat de multe am avut de invatat de la ea, cat de mult am avut de apreciat. Sincer ma gandeam ca poate, nu credeam ca o s-o mai reintalnesc vreodata. Ma gandeam ca poate a fost doar prima fata care pentru intaia oara a facut sa ma gandesc la ce sunt eu, sau la ce as putea sa fiu, intaia care ma facut sa trec de o granita a viselor, una in care timpul era nelimitat iar clipele langa ea momente in care luna si soarele ar fi impreuna in acelasi timp, unul langa altul pe un cer in care nu iti puteai da seama daca era noapte sau zi, ci pur si simplu noi. Spre surprinderea mea, am putut fi eu, la modul cel mai realistic si nu blondul care statea in coltul lui, neclintind o vorba care sa o atinga, sa ii spuna poate cat de bine ii sta parul, sau cat de extraordinar ii era zambetul. A, apropo de zambet. De m-ar

Hei! "Neata!" Imi era dor sa scriu ceva, dar lipsa de idei si amarul din suflet, mi-au cam inghetat mintea ceva vreme. (As fi putut sa va scriu despre o fosta iubita, sau cel mai bun prieten, sau pur si simplu despre oamenii din jur. Dar am gasit cate o explicatie pentru fiecare in parte destul de plauzibila pentru mine. De fostele iubiri nu prea mai are rost sa vorbesti, e trecut, rascolire de amintiri, nu merita. Cel mai bun prieten? Daa, ar fi fost un subiect destul de bun, nu vreau sa creez vise, unele bune, altele rele. Se stiu ei care si cum sunt, iar despre cei in jurul meu, sunt o multime de prosti care trec pe langa noi. Dar cine sunt eu sa ii critic. Ii lasam sa isi dea ei seama cand, ce, sau unde.) Nu pot spune ca acum situatia sta altfel, dar pot sa zic ca un mic foc bate asupra inimii mele. Azi am avut putin timp pentru a medita asupra lucrurilor care au trecut foarte rapid pe langa mine. Ce a rezultat din toate astea? Surprinzator dupa parerea mea, a fost faptul

"Cunoşti o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calităţi şi defecte, distrat şi în treacăt, sau atent şi cu dinadins, te deprinzi să rămâi “tu” în prezenţa ei, adică spectator mai mult sau mai puţin atras de spectacolul feminităţii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori şi o accepţi treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deşteaptă sau cum e mediocră, având surprize agreabile şi dezamăgir i supărătoare, până când într-o zi, simţi că mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care-l ştii numai tu. Bătaia de inimă pe care ţi-o dă acest secret te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi braţele spre primăvara lor. Iubeşti. Şi femeia de mult cunoscută îţi pare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o."   Lorelei - Ionel Teodoreanu

Poate ca bautura nu este raspunsul, dar cu siguranta te ajuta sa uiti intrebarea.. [ Henry Mon ] Poate ca unii au dreptate ca bautura nu este un raspuns, dar in cazul meu este invers. Nu as putea spune exact un motiv pentru care as bea eu o bere, doua in plus, dar vreau sa va spun ca atunci cand intru in acea stare de "betie" desi e cam mult spus, imi gasesc multe raspunsuri la intrebarile din capul meu. Simt ca mintea imi evolueaza spre un nou nivel, unul in care intrebarile au o rezolvare mult mai simpla, un nivel la care oamenii din jurul meu nu pot sa-l perceapa dar pot sa-l observe asupra comportamentului meu. As putea zice ca este o stare de evolutie asupra mea. Spun asta deoarece stiu multe persoane care la betie injura, se iau la bataie, devin vioalenti fizic, dar eu? Eu nu, te rog frumos, eu la betie ma gandesc cum sa fac ca lumea din jur sa ma aprecieze. La starea de betie vad totul in roz cum ar veni, si ma apuca o stare de melancolie. Una din care cu greu ies. Una

"Neata!". Mi-am dat seama de unele lucruri la mine. Mi-am dat seama de nesiguranta mea pe care o port in sentimentele mele. Suna ciudat, dar ma simt nesigur de trecutul meu, nesigur pe persoanele pe care le-am numit "iubita". Nu pot sa zic ca au fost multe, dar au fost cele ce nu meritau. Persoanele pe care intr-un sfarsit m-au facut sa las capul plecat, dar nu neaparat de suparare, ci de rusine. De ce rusine? Rusine pentru ca nu au stiut sa aprecieze ceea ce aveam eu de oferit. Nu au vazut lumea paralela cu cea reala, lumea plina de vise, de bunatate, de iubire pe care le aveam de impartasit. Din pacate, au fost si persoane care poate ma vroiau, dar eu? Prost, nu am putut sa le ofer sansa la acea lume, desi stiu ca ele isi doreau, poate chiar doresc sa faca parte din ea. Spun ca isi mai doresc deoarece in momentul in care te intalnesti cu acestea simti prin felul in care se uita la tine, sau cum iti vorbesc cat de mult isi doresc sa ia o parte din tine, sa ii apar